Naoris Protocol (NAORIS)

Ideea de bază a proiectului este că securitatea ar trebui verificată în timp real la nivelul unei rețele mai largi, în loc să fie presupusă doar pentru că o organizație controlează un anumit mediu. Naoris își descrie arhitectura ca fiind auto-validantă, ceea ce înseamnă că nodurile participante ajută la verificarea și confirmarea integrității și posturii de securitate ale altor participanți. Acest design este menit să facă riscul cibernetic mai vizibil în cadrul companiilor, sistemelor din sectorul public, implementărilor internet of things și altor medii digitale interconectate.

Un element distinctiv al Naoris Protocol este accentul pus pe securitatea post-cuantică. Criptografia post-cuantică se referă la tehnici concepute să rămână reziliente în fața viitoarelor computere cuantice, care ar putea amenința unele sisteme criptografice utilizate pe scară largă. Prin integrarea acestei teme, Naoris vizează organizațiile care planifică securitatea infrastructurii pe termen lung, precum și apărarea împotriva amenințărilor cibernetice actuale.

Tokenul NAORIS este asociat cu rețeaua de securitate descentralizată a protocolului și cu ecosistemul său mai larg. În acest context, proiectul încearcă să alinieze stimulentele în jurul validării, aplicării și menținerii unor stări cibernetice de încredere în sistemele digitale. Relevanța sa pe piață provine din nevoia tot mai mare de modele de securitate care pot funcționa între servicii cloud, dispozitive, aplicații și granițe organizaționale, mai ales pe măsură ce atacurile cibernetice devin mai automatizate, iar sistemele interconectate devin mai greu de apărat doar cu instrumente tradiționale.