Nano (XNO)

Rețeaua este cunoscută pentru arhitectura sa block-lattice, o structură în care fiecare cont își menține propriul lanț de tranzacții. Acest design diferă de blockchainurile tradiționale cu un singur lanț și le permite utilizatorilor să își actualizeze independent istoricul propriului cont, contribuind la reducerea congestionării și a latenței. Tranzacțiile Nano nu implică taxe de rețea, iar protocolul nu se bazează pe minerit intensiv din punct de vedere energetic, ceea ce face din eficiența resurselor o parte centrală a identității sale.

Consensul este gestionat prin Open Representative Voting, un model de vot delegat în care reprezentanții votează asupra tranzacțiilor aflate în conflict în funcție de ponderea votului care le este atribuită de deținătorii de conturi. Deținătorii de XNO nu sunt obligați să își blocheze monedele pentru a participa indirect prin reprezentanți, iar sistemul nu utilizează recompense inflaționiste de bloc ca mecanism de stimulare. Acest lucru oferă proiectului Nano un profil economic diferit de cel al multor rețele proof-of-work și proof-of-stake.

Introdus inițial sub numele de RaiBlocks înainte de a fi redenumit Nano, proiectul este unul dintre exemplele timpurii de criptomonedă care utilizează o abordare de tip graf aciclic orientat. Accentul său restrâns este și caracteristica sa definitorie: Nano își propune să fie numerar digital ușor, cu decontare rapidă, cerințe hardware minime și o experiență de utilizare construită în jurul trimiterii și primirii de XNO fără comisioane de tranzacție.