De ce tarifele pe China ar putea fi cheia unei reechilibrari economice globale
- Relațiile comerciale dintre SUA și China sunt în pericol din cauza tarifelor propuse.
- Există potențialul tarifelor de a remodela lanțurile globale de aprovizionare.
- Piețele emergente ar putea beneficia de schimbarea producției din China.
Tarifele au devenit un subiect fierbinte în politica economică globală, mai ales când vine vorba de China. Susținut inițial de Trump, tarifele nu mai sunt doar o strategie conservatoare; acum sunt și ele o parte semnificativă din cartea democraților.
Președintele Biden, de exemplu, a impus taxe și mai mari pentru mărfurile chinezești decât a făcut Trump.
Având în vedere că aceste tarife ar putea persista indiferent de cine câștigă alegerile viitoare, merită să explorăm modul în care ar putea avea impact asupra lumii, viitoarele relații comerciale dintre SUA și China și, probabil, investițiile dvs.
Tarifele sunt cheia relațiilor comerciale SUA-China
În ultimele săptămâni, dezbaterea privind tarifele s-a aprins din nou. Se așteaptă ca administrația Biden să anunțe noi creșteri ale taxelor pentru articolele fabricate în China, inclusiv vehiculele electrice, semiconductorii și mineralele cheie.
Acest lucru vine după mai multe întârzieri, deoarece administrația a analizat modificările propuse la tarifele impuse inițial de Trump în 2018 și 2019. China, ca răspuns, a îndemnat SUA să ridice toate tarifele asupra mărfurilor sale.
Guvernul chinez susține că aceste tarife sunt dăunătoare nu doar Chinei, ci și economiei globale și a cerut în mod repetat eliminarea lor în discuțiile diplomatice recente.
În ciuda acestor apeluri, pare puțin probabil ca SUA să renunțe complet de la strategia sa tarifară în curând, având în vedere factorii geopolitici și economici mai largi în joc.
De ce tarifele nu funcționează întotdeauna așa cum a fost planificat
Tarifele ar trebui să facă mărfurile importate mai scumpe, încurajând astfel consumatorii să cumpere produse autohtone. Dar, în practică, lucrurile sunt puțin mai complicate din trei motive cheie:
1. Deprecierea monedei: Când o țară precum SUA impune tarife pentru bunurile unei alte țări, moneda țării vizate se depreciază adesea.
Această schimbare valutară poate face exporturile țării respective mai ieftine și importurile mai scumpe pentru consumatorii săi. De exemplu, după ce Trump a impus taxe vamale asupra mărfurilor chinezești, yuanul chinez s-a depreciat semnificativ.
Această depreciere contracarează unele dintre efectele preconizate ale tarifelor, făcându-le mai puțin impactante decât se aștepta.
2. Eludarea de către companii: companiile chineze sunt pricepute să găsească modalități de a evita tarifele. De exemplu, ar putea muta producția în țări terțe, cum ar fi Vietnam sau Mexic, rebranzându-și mărfurile drept „Fabricat în Vietnam” sau „Fabricat în Mexic” pentru a ocoli tarifele SUA.
Alternativ, ar putea expedia componente în aceste țări pentru asamblare, complicând și mai mult eforturile de a restricționa importurile din China.
Aceste strategii diluează impactul tarifelor, făcându-le mai puțin eficiente în protejarea industriilor interne.
3. Impactul asupra producătorilor din SUA: În cele din urmă, tarifele cresc costul bunurilor intermediare - acele materiale și componente care sunt esențiale pentru producătorii americani.
De exemplu, tarifele la oțel și aluminiu înseamnă costuri de producție mai mari pentru producătorii auto americani, producătorii de electrocasnice și alte industrii care se bazează pe aceste materiale.
Acest lucru poate slăbi poziția competitivă a companiilor din SUA, atât la nivel intern, cât și la nivel global, deoarece se confruntă cu costuri mai mari și marje de profit mai mici.
În ciuda acestor provocări, tarifele nu sunt complet lipsite de merite. Ele pot juca în continuare un rol crucial în remodelarea lanțurilor globale de aprovizionare și în stimularea schimbărilor în comportamentul economic, atât în China, cât și în întreaga lume.
Tarifele împing China spre reforma economică?
Strategia economică actuală a Chinei se bazează în mare măsură pe supraproducție și practici agresive de export. Guvernul subvenționează producătorii, ceea ce duce la un exces de produse ieftine pe piața globală.
Deși acest lucru a ajutat China să devină o putere de producție, a dus și la unele probleme semnificative.
Companiile chineze operează adesea cu marje de profit subțiri, iar supraproducția lor masivă duce la munți de bunuri nevândute și datorii corporative semnificative.
Această strategie suprimă, de asemenea, salariile și dăunează consumului intern, deoarece companiile reduc costurile pentru a rămâne pe linia de plutire.
Tarifele, în special de pe piețele majore precum SUA și Europa, ar putea împinge China să regândească acest model nesustenabil.
Făcând mai greu pentru companiile chineze să arunce mărfurile în exces pe piața globală, tarifele ar putea forța China să reducă supraproducția și să se concentreze mai mult pe consumul intern și pe creșterea durabilă.
Interesant este că acest lucru este similar cu ceea ce a experimentat Japonia la sfârșitul secolului al XX-lea.
Guvernul japonez a promovat, de asemenea, producția prin finanțare agresivă, dar a echilibrat acest lucru cu politici de stabilizare a prețurilor și de prevenire a supracapacității.
China, pe de altă parte, s-a înclinat spre supracapacitate, exacerbând tensiunile comerciale globale. Tarifele ar putea fi bățul care determină China să adopte politici economice mai echilibrate.
Beneficiile neintenționate ale tarifelor
Una dintre consecințele neintenționate, dar pozitive, ale tarifelor vamale asupra Chinei este potențialul de dezvoltare economică în alte părți ale lumii, în special în Sudul Global.
Pentru a evita tarifele, companiile chineze își pot muta producția în țări precum Vietnam, Indonezia, Mexic sau Maroc. Această schimbare ar răspândi bogăția din producție în aceste regiuni, unde este nevoie disperată de aceasta.
De exemplu, potrivit The Economist, investițiile străine directe (ISD) ale Chinei în producție au crescut la un record de 162 de miliarde de dolari în 2023, aproape trei sferturi din acestea fiind destinate țărilor în curs de dezvoltare.
Această tendință beneficiază deja națiunile care sunt semnificativ mai sărace decât China, oferind locuri de muncă și stimulând creșterea economică.
Din perspectiva investițională, această schimbare prezintă oportunități. Investitorii ar putea dori să se uite la piețele emergente din Asia de Sud-Est, Africa și America Latină ca zone de creștere potențială.
Companiile din aceste regiuni vor beneficia de afluxul de investiții chineze, care ar putea duce la creșterea capacității de producție, la îmbunătățirea infrastructurii și la o creștere economică mai mare.
O nouă fază a globalizării?
Impactul mai larg al tarifelor asupra Chinei ar putea fi accelerarea unei noi faze a globalizării. Pentru o mare parte din ultimele două decenii, globalizarea a fost caracterizată de ascensiunea Chinei ca centru de producție al lumii.
Acest lucru a dus la o creștere economică semnificativă în China, dar a creat și dezechilibre în economia globală.
Multe țări au devenit foarte dependente de bunurile chinezești ieftine, în timp ce China a acumulat surplusuri comerciale mari și a exercitat o influență considerabilă asupra lanțurilor globale de aprovizionare.
Tarifele ar putea ajuta la spargerea acestui tipar prin încurajarea redistribuirii producției în diferite regiuni.
Pe măsură ce companiile chineze mută producția în alte țări, am putea vedea o economie globală mai echilibrată, cu producția distribuită mai uniform în mai multe regiuni.
Pentru investitori, acesta este un domeniu cheie de urmărit. Companiile care se pot poziționa cu succes în această tranziție, fie că sunt firme locale sau multinaționale străine, ar putea deveni lideri în următorul val de globalizare.
Țări precum Mexic și Maroc își intensifică deja și satisfac o parte din cererea de relocare. Alte țări din Europa, cum ar fi Țările de Jos sau Irlanda, ar putea profita de astfel de oportunități.
Investiția în afaceri care sunt bine poziționate pe aceste piețe emergente ar putea genera profituri semnificative pe măsură ce aceste țări avansează în lanțul valoric.
În concluzie, deși tarifele sunt adesea văzute ca un instrument economic brut și ineficient, ele ar putea servi unui scop strategic în economia globală complexă de astăzi.
Făcând presiuni pe China să-și regândească modelul economic și încurajând răspândirea producției în alte regiuni, tarifele ar putea contribui la crearea unei economii globale mai echilibrate și mai durabile.
Va fi interesant de monitorizat modul în care viitorul președinte al Statelor Unite va aborda relațiile comerciale tensionate dintre SUA și China.
Ce conține noul acord de pace SUA‑Iran? Iată ce știm
Acțiunile asiatice urcă puternic — Hang Seng, Kospi, Nikkei 225 impulsionate de speranțele unui acord SUA‑Iran
Nikkei 225 și Kospi urcă, randamentele obligațiunilor Japoniei și Coreei de Sud scad
Xi i-a primit întâi pe Trump, apoi pe Putin, și a arătat unde stă pârghia Chinei
ZiG Zimbabwe: moneda susținută de aur rămâne stabilă în ciuda riscurilor
Nu s-au găsit rezultate
Se încarcă articolele...
Failed to load articles. Please try again.