Prăbușirea zahărului din Cuba amenință emblematica industrie a romului, producția atingând minime istorice

Cuba, o putere istorică a zahărului în Caraibe, înregistrează o scădere a producției de zahăr brut la minime istorice.

Producția de zahăr a insulei este estimată să scadă sub 200.000 de tone metrice în 2025, pentru prima dată de la secolul al XIX-lea, potrivit datelor oficiale și surselor din industrie citate de agenția de știri Reuters.

Aceasta reprezintă o scădere semnificativă față de cele 350.000 de tone metrice generate în 2023 și o scădere și mai izbitoare față de cele 1,3 milioane de tone metrice înregistrate în 2019.

AZCUBA, monopolul de stat asupra zahărului, planificase o producție modestă de 265.000 de tone metrice pentru sezonul actual de măcinare.

Cu toate acestea, odată cu sfârșitul sezonului, producția mai lipsește cu aproximativ 100.000 de tone, conform relatărilor din presă.

Dacă aceste tendințe continuă, anul 2025 va fi amintit ca un an al deficitului de zahăr într-o țară care anterior domina piața globală.

Industria romului resimte presiunea

Industria cu rom din Cuba, care se bazează pe zahărul din trestie produs local, resimte deja impactul consecințelor.

Distileriile se confruntă cu provocări în aprovizionarea cu materii prime locale din cauza tradiției și reglementărilor care le impun să utilizeze produse locale.

Producția de alcool etanolic de 96% pe bază de zahăr — esențial pentru distilarea romului premium — s-a prăbușit cu 70%, scăzând de la 573.000 de hectolitri în 2019 la doar 174.000 în 2024, potrivit Agenției Naționale de Statistică și Informații.

Producția unui alt grad de alcool utilizat în alte tipuri de rom a scăzut, de asemenea, cu o marjă similară, semnalând provocări tot mai mari pentru industria romului.

Același lucru este valabil și pentru toate celelalte tipuri de alcool folosite pentru celelalte sortimente de rom.

Romul trebuie maturat, prin urmare, producătorii se bazează pe planificarea pe termen lung și pe stocuri adecvate.

Multe distilerii s-au bazat pe rezerve, dar având în vedere limitările din acest an, capacitatea lor de a continua producția devine din ce în ce mai îndoielnică.

Cauze principale: management defectuos și presiuni externe

Problema zahărului din Cuba este o reflectare a dificultăților economice generale ale țării sub controlul comunist.

Sectorul a fost puternic afectat de decenii de inactivitate, ceea ce a dus la blocaje semnificative la resurse critice, cum ar fi benzina și lubrifianții.

Sancțiunile americane, combinate cu focarul de COVID-19, au sporit presiunea.

Mai multe provincii nu au atins încă obiectivele de producție, ceea ce indică o situație gravă.

Provincia care și-a îndeplinit planul a fost Sancti Spiritus, cu doar 19.000 de tone.

Prin contrast, Villa Clara, un bastion al industriei zahărului de pe insulă, a atins doar 38% din obiectivul său de 27.000 de tone.

Cienfuegos s-a descurcat puțin mai bine, dar totuși nu a realizat ceea ce a așteptat, atingând aproximativ două treimi din obiectivul său de 38.000 de tone.

Provincia Las Tunas din estul Cubei a recoltat doar 5.000 de tone, reprezentând 11% din producția așteptată.

Partidul Comunist a dat vina pe industriile afectate, combustibilul insuficient și lubrifianții, precum și pe problemele de curățenie, potrivit presei locale. Aceste dificultăți reflectă probleme sistemice mai ample din acest sector la nivel național.

Privind în perspectivă: nicio redresare rapidă nu se întrevede

Odată cu sosirea ploilor de vară, se preconizează că producția va scădea și mai mult.

Fabricile de zahăr au redus drastic producția în luna mai, deoarece vremea umedă a îngreunat tăierea și măcinarea trestiei de zahăr.

Totuși, implicațiile se extind dincolo de sfera economică. Zahărul și romul sunt profund înrădăcinate în cultura și identitatea cubaneză.

Acest lucru a cauzat o recesiune dramatică care pune în pericol nu doar veniturile din exporturi, ci și una dintre cele mai scumpe industrii ale țării.

Sustenabilitatea pe termen lung a sectorului zahărului din Cuba, inclusiv a producției de rom, este incertă fără reforme semnificative sau asistență externă.