Creșterea tarifelor UE pentru oțel amenință exporturile din Marea Britanie și lanțurile de aprovizionare auto

Decizia Uniunii Europene de a reduce cotele de oțel scutite de taxe vamale și de a dubla tarifele pentru importurile excedentare la 50% a declanșat alarma atât în rândul producătorilor britanici de oțel, cât și în rândul producătorilor europeni.

Măsura, concepută pentru a proteja sectorul siderurgic intern al UE de supraoferta globală, ar putea remodela legăturile comerciale industriale ale Europei și ar expune Marea Britanie la una dintre cele mai dificile provocări de export de la Brexit.

Noua propunere a Bruxelles-ului urmărește să înlocuiască actualul sistem de "salvgardare" – care urmează să expire în 2026 – cu un regim mai dur și permanent.

Aceasta ar reduce contingentele fără taxe vamale cu 47 % față de nivelurile din 2024 și ar crește taxele de la 25 % la 50 % pentru importurile dincolo de aceste limite.

Comisia Europeană a declarat că planul răspunde cererilor de lungă durată ale statelor membre și ale sindicatelor de a apăra producătorii de oțel și locurile de muncă din UE, aliniindu-se în același timp la obiectivele de decarbonizare ale blocului.

Oțelul britanic este în pericol în timp ce Bruxelles-ul înăsprește regulile de import

Industria siderurgică din Marea Britanie este deosebit de expusă, aproximativ 80% din exporturile sale îndreptându-se către piețele UE.

Noile tarife amenință să taie accesul la cea mai importantă destinație comercială a Marii Britanii, deja presată de costurile energiei, închiderea centralelor și pierderea competitivității.

Mișcarea adaugă o altă lovitură unui sector care s-a străduit să-și revină după tarifele americane de 25% pentru exporturile de oțel și recentele reduceri de locuri de muncă interne la marile fabrici din Port Talbot și Scunthorpe.

Grupurile industriale avertizează că restricțiile mai stricte la import din UE ar putea devia surplusul global de oțel – în special din Asia – către Marea Britanie, reducând prețurile interne și afectând producătorii.

Prim-ministrul Keir Starmer a confirmat că discuțiile cu Bruxelles-ul și Washingtonul sunt în curs de desfășurare pentru a preveni noi perturbări ale pieței.

Ministrul industriei, Chris McDonald, a declarat că guvernul explorează, de asemenea, "măsuri comerciale mai puternice" pentru a proteja producătorii din Marea Britanie de practicile neloiale de prețuri.

Spre deosebire de Norvegia, Islanda și Liechtenstein – care beneficiază de scutiri de la cotele UE ca parte a Spațiului Economic European – Marea Britanie trebuie acum să-și negocieze propriile condiții.

Comisia a indicat, de asemenea, potențiale scutiri pentru Ucraina din cauza condițiilor sale din timpul războiului, deși nu a fost încă oferită o flexibilitate similară Marii Britanii.

Bruxelles-ul caută echilibru pe fondul tensiunilor globale privind oțelul

Mișcarea UE urmează acțiunilor tarifare similare ale SUA și Canadei.

Washingtonul a crescut recent taxele de import de oțel și aluminiu la 50%, în timp ce Ottawa a introdus o suprataxă de 25% pentru oțelul produs inițial în China.

Ambele țări au invocat concurența neloială din partea importurilor subvenționate și preocupările legate de securitatea națională.

Comisia Europeană a declarat că va continua să se coordoneze cu partenerii globali pentru a aborda "supracapacitatea de oțel", pe care a descris-o ca fiind o provocare la nivel mondial.

Noul regim va fi supus aprobării statelor membre ale UE și a Parlamentului European înainte de punerea în aplicare.

Mai multe guverne, în special cele cu sectoare auto puternice, cum ar fi Germania, sunt de așteptat să facă lobby pentru ajustări sau sprijin tranzitoriu.

Între timp, Marea Britanie rămâne în discuții cu UE cu privire la posibilele alocări de cote, încercând să evite perturbarea severă a unui comerț de export de 4 miliarde de lire sterline.

Lunile următoare vor dezvălui dacă eforturile Bruxelles-ului de a-și asigura industria siderurgică pot coexista cu angajamentul său față de comerțul liber – sau dacă riscă să declanșeze o nouă rundă de fricțiuni industriale între Europa și cei mai apropiați parteneri comerciali.