De ce 2026 ar putea fi un alt an dificil pentru Venezuela?

În ciuda afirmațiilor oficiale privind redresarea, Venezuela se îndreaptă spre 2026 împovărată de slăbiciuni structurale profunde și de incertitudinea tot mai mare.

Economistul Aldo Contreras și analistul politic Pablo Quintero au declarat pentru Invezz că țara rămâne prinsă într-o recesiune prelungită care a început acum mai bine de un deceniu. Produsul intern brut al Venezuelei a atins un vârf de peste 460 de miliarde de dolari în 2012.

Fondul Monetar Internațional estimează acum că PIB-ul va depăși puțin 109 miliarde de dolari în 2025 — o contracție nominală de aproximativ 75%.

Contreras descrie momentul actual ca parte a unui ciclu economic extins marcat de pierderea producției, investiții slabe și fragilitate persistentă.

Din punct de vedere politic, riscurile se intensifică.

Quintero a spus că perspectiva Venezuelei este tot mai mult definită de escaladare, confruntare și imprevizibilitate, în special în relația sa cu Washingtonul.

Aceste tensiuni s-au accentuat luna aceasta după ce președintele Donald Trump a anunțat că SUA vor începe confiscarea petrolierelor sancționate legate de Venezuela — o acțiune care a urmat în câteva zile.

Scriind la Truth Social pe 16 decembrie, Trump a spus că a ordonat "o blocadă totală și completă a tuturor petrolierelor sancționate care intră sau ies din Venezuela."

Caracas a condamnat această măsură ca un atac asupra suveranității sale, promițând un răspuns fără a specifica contramăsuri.

Venezuela deține cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume și produce aproximativ un milion de barili pe zi.

Însă sancțiunile americane au determinat compania petrolieră de stat PDVSA să vândă o mare parte din producția sa la reduceri mari rafinăriilor chineze, excluzând efectiv țara de pe piețele globale de energie.

Deși măsurile par menite să pună presiune pe guvernul președintelui Nicolás Maduro, analiștii avertizează că riscă să pună și mai mult presiune asupra unei economii deja supuse unei presiuni severe — cel mai acut pentru venezuelenii obișnuiți.

O perspectivă macroeconomică fragilă

Deși guvernul Venezuelei a evidențiat cifrele de creștere pentru 2024 și 2025, Contreras spune că cifrele sunt mult sub semnalul unei redresări reale atunci când sunt măsurate în raport cu reperele istorice.

Pe bază de locuitor, PIB-ul nominal a scăzut de la aproximativ 15.500 de dolari la aproximativ 2.500 de dolari astăzi. Privind spre 2026, indicatorii macroeconomici rămân fragili.

Estimările independente estimează inflația de până la 600%, bolívarul este așteptat să continue să se deprecieze, iar un decalaj larg de valută continuă să distorsioneze prețurile și să crească costurile la nivelul întregii economii.

Diferența dintre cursul oficial de schimb și piețele paralele a depășit 60% în 2025, conform datelor zilnice ale băncilor centrale. Această divergență a umflat cheltuielile corporative și a perturbat prețurile pe tot parcursul lanțurilor de aprovizionare.

Dacă tendințele actuale persistă, cursul de schimb ar putea ajunge la 450 de bolívare pe dolar până în 2026, crescând riscul unei noi valuri de hiperinflație.

Un astfel de scenariu ar eroda și mai mult puterea de cumpărare într-o țară în care peste 70% din populație câștigă mai puțin de 50 de dolari pe lună.

Inegalitatea și o economie de supraviețuire

Contreras spune că inegalitatea a atins niveluri fără precedent.

Odată una dintre cele mai egalitare societăți din America Latină, Venezuela prezintă acum disparități flagrante de venituri. Doar aproximativ 30% din populația activă câștigă mai mult de 300 de dolari pe lună, în timp ce doar 6% câștigă peste 1.000 de dolari.

Rezultatul este ceea ce Contreras descrie drept o "economie de supraviețuire", în care majoritatea gospodăriilor se luptă să satisfacă nevoile de bază.

Veniturile din taxe au crescut—de la 5,6 miliarde de dolari în 2024 la un prognozat de 11 miliarde de dolari în 2025—iar producția de petrol a crescut după relaxarea parțială a sancțiunilor legate de Chevron.

Dar aceste câștiguri nu s-au tradus în salarii mai mari. Salariul minim lunar rămâne în jur de 0,30 dolari, adică 130 bolívares.

Condițiile monetare restrictive au agravat presiunea. O cerință de rezerve de aproximativ 73% și accesul limitat la creditul bancar au limitat acordarea de credite și au suprimat activitatea economică mai largă.

Comerț fără dezvoltare

Creșterea actuală este concentrată în mare parte în comerț și servicii. Afacerile mici — brutării, bodegones, magazine de bricolaj și mini-marketuri — s-au extins, susținute parțial de remitențe estimate la peste 4 miliarde de dolari pe an.

Prin contrast, sectoarele productive precum manufactura, construcțiile, agricultura și creșterea animalelor rămân în mare parte inactive. Activitatea de construcții, de exemplu, a fost practic paralizată de mai bine de un deceniu.

Dezechilibrul a adâncit disparitățile regionale. Centrele urbane prezintă zone de cheltuieli de consum și lipsă de locuințe, în timp ce zonele rurale și periferice se confruntă cu servicii publice în deteriorare.

Vânzările estimate la 34.000 de vehicule importate în 2025, conform estimărilor din industrie, contrastează cu absența finanțării ipotecare pe termen lung.

Sancțiuni, risc de criptomonede și petrol

Contreras spune că relaxarea selectivă a sancțiunilor a făcut puțin pentru a declanșa o creștere sustenabilă.

"Sancțiunile au fost parțial relaxate, dar fără certitudine legală, credit sau infrastructură, sectoarele alternative pur și simplu nu decolează", a spus el.

Turismul, sectorul bancar și construcțiile au potențial, dar rămân constrânse de riscul politic și lipsa de capital.

O adaptare a fost utilizarea crescută a criptomonedelor. Având acces limitat la piețele formale de schimb valutar, compania petrolieră de stat PDVSA a acceptat, potrivit relatărilor, stablecoin-uri precum USDT pentru unele tranzacții petroliere.

"Utilizarea stablecoin-urilor precum USDT și USDC a devenit o supapă de relaxare în absența unei oferte oficiale de valută străină," a spus Contreras.

Firma de analiză blockchain Chainalysis estimează că Venezuela a transferat aproximativ 44,9 miliarde de dolari în criptomonede în ultimul an, subliniind rolul tot mai mare al activelor digitale ca sistem paralel de plată.

Sectorul petrolier, însă, rămâne cea mai mare sursă de incertitudine. Declarațiile recente ale președintelui american Donald Trump privind posibile blocade ale petrolierelor sancționate amenință proiecțiile de creștere pentru 2026, care presupun în prezent o creștere a PIB-ului de aproximativ 6,5%.

"Dacă aceste măsuri se transformă într-un embargo de facto asupra petrolului în Caraibe, Venezuela ar pierde aproape toate veniturile sale din valută străină", a spus Contreras.

Exporturile de petrol reprezintă peste 83% din fluxurile de valută tare.

Un astfel de rezultat ar putea declanșa un nou ciclu de hiperinflație, colaps valutar și contracție economică, similar cu cel observat între 2016 și 2018. Chiar și stabilizarea modestă înregistrată în 2025 s-ar putea destrăma rapid.

Politica escaladării

Analistul politic Pablo Quintero spune că perspectiva Venezuelei asupra anului 2026 este tot mai mult modelată de escaladare, confruntare și incertitudine.

În loc să se îndrepte spre negociere sau dezescaladare, lunile următoare—în special începutul anului 2026—sunt susceptibile să intensifice tensiunile interne și externe. Venezuela, susține el, intră într-o fază în care conflictul devine principiul organizator al puterii politice.

Dacă presiunea internațională crește, Quintero se așteaptă ca guvernul să-și consolideze narațiunea despre un inamic extern pentru a-și consolida baza și a menține coeziunea internă.

Această abordare alimentează un ciclu de mobilizare, propagandă și aliniere ideologică în cadrul Partidului Socialist aflat la guvernare.

Declarațiile recente ale lui Trump și ale secretarului de stat american Marco Rubio, care prezintă presiunea asupra Venezuelei ca fiind eficientă, au adăugat atmosferă.

Quintero spune că strategia se bazează mai puțin pe acțiunea militară directă și mai mult pe constrângerea psihologică, economică și diplomatică.

Petrolul rămâne o pârghie centrală. Măsuri precum confiscarea petrolierelor, restricțiile maritime și controalele maritime mai stricte sunt menite să perturbe exporturile și să limiteze implicarea partenerilor precum China și Iranul.

"Ceea ce vedem nu este război convențional, ci o strategie de presiune maximă prin blocade, confiscări și campanii de influență," a spus Quintero.

Consecințele interne ar putea fi grave. Penuria de combustibil încă din primul trimestru al anului 2026, scăderea încrederei investitorilor și izolarea mai profundă față de piețele globale se numără printre riscuri. Aviația ar putea fi, de asemenea, afectată dacă restricțiile spațiului aerian s-ar înăspri.

Dialogul a fost blocat

Discuțiile diplomatice par practic înghețate, a spus Quintero, fără să avanseze negocieri semnificative. Sprijinul din partea aliaților precum Rusia și China a fost precaut și limitat.

Retorica lui Trump a aprins și mai mult tensiunile. O declarație care afirma o influență largă a SUA asupra sectorului petrolier din Venezuela a declanșat o reacție regională. Quintero spune că mesajul a fost îndreptat mai puțin către Caracas și mai mult către Beijing, Teheran și țările importatoare de petrol.

Paradoxal, o astfel de retorică ar putea să-l întărească pe președintele Nicolás Maduro pe plan intern, consolidând narațiunea anti-SUA a guvernului și slăbind o opoziție deja fragmentată.

Pe măsură ce 2026 se apropie, Venezuela se confruntă cu o convergență între presiuni externe, propagandă internă și diplomație blocată.

Ambii analiști avertizează că, fără dialog politic și reforme economice structurale, țara riscă să rămână prinsă în stagnare, cu o instabilitate tot mai mare în față.