Reprimarea mass-media din Venezuela: peste 400 de magazine s-au închis într-un deceniu

În ultimul deceniu, Venezuela a văzut închiderea a peste 400 de instituții de presă, marcând o represiune severă a libertății presei sub regimul președintelui Nicolás Maduro.

Pe măsură ce tulburările politice se intensifică, această suprimare a jurnalismului independent are implicații profunde pentru economia țării și libertatea de exprimare.

Cea mai recentă lovitură a venit după disputatele alegeri prezidențiale din 28 iulie, unde guvernul și-a înăsprit și mai mult controlul asupra fluxului de informații, limitând accesul la platformele de social media precum X (fostul Twitter) și forțând utilizatorii să se bazeze pe VPN-uri pentru a ocoli restricțiile.

Restricțiile de pe rețelele sociale, în special blocarea lui X, reprezintă o tendință mai largă de represiune digitală menită să reducă la tăcere criticile la adresa guvernului.

Guvernul venezuelean, condus de Maduro, a fost acuzat că a manipulat discursul public și a înăbușit vocile opoziției.

Pentru milioane de venezueleni, rețelele sociale nu au fost doar o platformă pentru libertatea de exprimare, ci și un instrument crucial pentru activitatea economică, comunicare și conectivitate globală.

Un deceniu de suprimare mediatică

În ultimii zece ani, Venezuela a cunoscut un nivel fără precedent de suprimare mediatică.

Potrivit unor ONG-uri locale precum Espacio Público, peste 400 de instituții de presă au fost închise, reducând semnificativ spațiul pentru libera exprimare.

Această cenzură are loc într-o țară cu aproximativ 17,94 milioane de utilizatori de internet, reprezentând 61,6% din populație și 14,05 milioane de utilizatori de rețele sociale.

În ciuda acestui fapt, multe platforme sunt din ce în ce mai restricționate, lăsând venezuelenii tăiați de conversația digitală globală.

Blocarea X și a altor platforme nu numai că a perturbat libertatea de exprimare, dar a dus și la consecințe economice grave.

Pe măsură ce problemele economice ale țării se adâncesc, restricția fluxului de informații a afectat întreprinderile, antreprenorii și consumatorii care se bazează pe aceste platforme pentru publicitate, cercetarea pieței și luarea deciziilor economice.

Rețelele sociale ca instrument de creștere economică

Rețelele de socializare din Venezuela joacă un rol esențial dincolo de comunicare – servește ca un motor al activității economice.

Platforme precum X și Instagram permit companiilor să se conecteze cu clienții, să comercializeze produse și să ajungă la noi audiențe.

Cu toate acestea, cu restricțiile impuse de guvern, capacitatea de a opera liber pe aceste platforme este redusă drastic.

Economistul Aldo Contreras a explicat gravitatea situaţiei într-un interviu recent cu Invezz , declarând

Contreras a subliniat, de asemenea, modul în care cenzura guvernamentală subminează libertatea economică, împiedicând companiile să interacționeze cu publicul lor pe platforme vitale.

Pentru antreprenori și consumatori deopotrivă, lipsa accesului la informații necenzurate limitează oportunitățile de creștere și de luare a deciziilor în cunoștință de cauză.

Narațiune controlată de guvern

Strângerea strânsă a guvernului venezuelean asupra informațiilor se extinde dincolo de închiderea instituțiilor media.

Compania de telecomunicații de stat CANTV joacă un rol esențial în implementarea restricțiilor online, ceea ce face dificil pentru venezueleni accesul la platforme fără utilizarea VPN-urilor.

Administrația lui Nicolás Maduro a blocat frecvent rețelele de socializare în timpul evenimentelor sensibile din punct de vedere politic pentru a suprima vocile opoziției, o practică care s-a intensificat în urma alegerilor din 28 iulie.

Mediul mediatic restrictiv al țării a atras condamnări pe scară largă din partea organizațiilor precum Reporters Without Borders (RSF), care a clasat Venezuela drept una dintre cele mai represive națiuni pentru libertatea presei în Indexul său mondial al libertății presei din 2024.

Jurnaliştii care încearcă să raporteze adevărul sunt hărţuiţi frecvent, închişi sau ameninţaţi cu acuzaţii penale precum „terorism” sau „incitare la ură”.

Jurnaliștii venezueleni se confruntă cu provocări semnificative în îndeplinirea activității lor, de la navigarea prin cenzură până la riscul siguranței lor.

DelValle Canelón, secretarul Colegiului Naţional al Jurnaliştilor, a declarat pentru Invezz că represiunea în curs a atins noi culmi, în special după ultimele alegeri, care au lipsit de transparenţă şi au fost marcate de rezultate îndoielnice.

Jurnaliştii sunt acum obligaţi să se bazeze pe VPN-uri pentru a accesa platformele blocate şi pentru a evita cenzura guvernamentală.

Canelón a subliniat că acest mediu ostil împiedică grav eforturile jurnalistice, ceea ce duce la autocenzură, lipsa de informații fiabile și o atmosferă opresivă în care vocile divergente sunt reduse la tăcere.

Ea a subliniat, de asemenea, că mulți jurnaliști se confruntă cu provocări economice, cum ar fi salariile mici și resursele inadecvate pentru a achiziționa instrumentele necesare pentru a ocoli restricțiile impuse de guvern.

Impactul economic al cenzurii mass-media

Consecințele cenzurii mass-media și ale rețelelor sociale nu se limitează doar la libertatea de exprimare; au şi repercusiuni economice semnificative.

Cu platformele de social media fiind instrumente esențiale pentru afaceri, restricțiile înăbușe creșterea economică a Venezuelei.

Incapacitatea de a accesa sau de a face publicitate pe platforme precum X și Instagram lasă companiilor cu mijloace limitate de a ajunge la clienți, reducând implicarea consumatorilor și oportunitățile de afaceri.

După cum a remarcat Aldo Contreras, lipsa accesului deschis la informație îi împiedică pe cetățeni să ia decizii economice informate, adâncind și mai mult criza economică a țării.

Acest tip de control al informațiilor servește interesului guvernului de a menține puterea, dar în detrimentul economiei mai largi și al bunăstării financiare a cetățenilor.

Pentru ca Venezuela să avanseze, va fi nevoie nu doar de reforme politice, ci și de restabilirea libertăților presei și a accesului la informații imparțiale și necenzurate.

Abia atunci țara poate începe să-și revină din crizele sale politice și economice, dându-și poporului puterea de a face alegeri în cunoștință de cauză care să beneficieze atât democrației, cât și economiei.