De ce vrea Trump Groenlanda? Jocul de putere geopolitic explicat

În 1946, președintele Harry Truman a propus cumpărarea Groenlandei pentru 100 de milioane de dolari în aur, recunoscând importanța strategică a acesteia la începutul Războiului Rece.

Oferta a fost respinsă.

Decenii mai târziu, Donald Trump a reaprins ideea în 2019, considerând-o „o mare afacere imobiliară”.

Acum, în timp ce Trump se pregătește să reintre la Casa Albă, el și-a intensificat retorica, sugerând forță militară sau presiune economică pentru a aduce Groenlanda sub controlul SUA.

Deși această propunere a atras critici la nivel mondial, ea reflectă importanța crescândă a Arcticii în geopolitica globală.

Ce face Groenlanda atât de valoroasă?

Groenlanda nu este o insulă obișnuită. Este cel mai mare din lume, cu o suprafață de peste 2,1 milioane de kilometri pătrați.

Poziția sa între America de Nord și Europa îl plasează în centrul relațiilor transatlantice.

Se află de-a lungul celei mai scurte rute pentru rachete și călătorii aeriene între continente, ceea ce o face indispensabilă pentru sistemul de avertizare timpurie a rachetelor balistice din SUA.

În plus, rutele maritime arctice devin din ce în ce mai navigabile din cauza schimbărilor climatice.

Pasajul de Nord-Vest și Ruta Mării Nordului promit să reducă timpul de călătorie pentru transportul mondial, oferind națiunilor arctice un avantaj economic semnificativ.

Pentru SUA, Groenlanda nu este doar o poartă de acces, ci și un tampon de apărare. Acesta găzduiește Baza Spațială Pituffik (fostă Baza Aeriană Thule), cel mai nordic avanpost militar al SUA.

Această instalație joacă un rol critic în monitorizarea activităților militare ruse și chineze, asigurarea comunicațiilor prin satelit și asigurarea apărării antirachetă.

Rezervele minerale ale Groenlandei sunt o altă atracție.

Un sondaj din 2023 a identificat 25 din 34 de materii prime critice de pe insulă, inclusiv elemente de pământuri rare, litiu și grafit.

Aceste materiale sunt esențiale pentru tehnologiile de energie regenerabilă, baterii și echipamente militare.

Pământurile rare, de exemplu, sunt vitale pentru vehiculele electrice, turbinele eoliene și electronicele avansate.

Deși hidrocarburile și mineralele din Groenlanda rămân în mare parte neexploatate, ele reprezintă o oportunitate semnificativă. Cu toate acestea, extracția resurselor este controversată.

Preocupările de mediu și opoziția indigenă au blocat multe proiecte.

Cine deține Groenlanda?

Groenlanda este un teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei.

Își guvernează afacerile interne, inclusiv asistența medicală, educația și resursele naturale, în timp ce Danemarca păstrează controlul asupra politicii externe și a apărării.

Din 2009, Groenlanda are dreptul de a-și declara independența printr-un referendum.

Cererile pentru independență sunt în creștere, determinate de nemulțumirile istorice, inclusiv de politicile din epoca colonială, cum ar fi campaniile forțate de control al nașterilor asupra femeilor groenlandeze.

Premierul Múte Egede a indicat că un referendum ar putea avea loc în următorul deceniu.

Cu toate acestea, independența pentru insulă nu ar fi simplă.

Economia Groenlandei este puternic dependentă de subvențiile daneze, care reprezintă aproximativ jumătate din bugetul său public (600 de milioane de euro anual).

Pescuitul, industria primară a insulei, nu are amploarea pentru a înlocui acest suport.

Dacă Groenlanda câștigă independența, ar trebui să asigure aranjamente financiare și de apărare alternative.

SUA ar putea juca un rol semnificativ, oferind ajutor economic în schimbul unor acorduri strategice.

Cu toate acestea, mulți groenlandezi rămân precauți să devină o dependență a SUA, prețuindu-și autonomia și moștenirea indigenă.

Interesul reînnoit al lui Trump

Cel mai recent impuls al lui Donald Trump de a achiziționa Groenlanda este determinat de mai mult decât considerații economice.

Administrația sa a reformulat problema ca o chestiune de securitate națională.

Trump susține că controlul Groenlandei este esențial pentru a contracara influența în creștere a Rusiei și Chinei în Arctica.

Acest lucru este evident deoarece ambele națiuni și-au intensificat activitățile în regiune: Rusia cu bazele sale militare arctice și China cu investițiile și ambițiile sale de transport maritim arctic.

Retorica lui Trump s-a schimbat acum de la tranzacțională – tratarea Groenlanda ca pe o „afacere imobiliară” – la strategică.

Administrația sa a expus idei, de la achiziții directe la stimulente economice legate de potențiala independență a Groenlandei.

Amenințarea lui Trump de a folosi forța militară sau de a impune sancțiuni economice și tarife Danemarcei arată într-adevăr determinarea sa, dar a atras, de asemenea, critici pe scară largă.

Poate Trump chiar să cumpere Groenlanda?

Ambiția lui Donald Trump de a aduce Groenlanda sub controlul SUA depinde de trei căi potențiale: o achiziție directă, un Compact of Free Association (COFA) sau o prezență militară extinsă.

Deși teoretic îndrăzneț, fiecare opțiune vine cu provocări legale, diplomatice și politice semnificative.

O achiziție directă a Groenlandei, cum ar fi Alaska sau Filipine în istoria anterioară a SUA, ar necesita independența Groenlandei față de Danemarca, deoarece Danemarca probabil nu are autoritatea legală de a vinde teritoriul.

Chiar dacă Groenlanda și-ar fi declarat independența, o astfel de vânzare ar depinde de consimțământul poporului groenlandei, care au respins în mod repetat propunerile lui Trump.

Un COFA, similar acordurilor SUA cu Micronezia și Insulele Marshall, ar putea permite Groenlandei să-și mențină independența formală, acordând în același timp acces militar exclusiv și sprijin financiar SUA.

Această opțiune s-ar putea alinia cu aspirațiile Groenlandei pentru independență, dar ar necesita niște pași suplimentari pentru a evita percepțiile de neo-colonialism.

În cele din urmă, dacă nici proprietatea, nici un COFA nu sunt viabile, Trump ar putea face eforturi pentru o prezență militară extinsă, sporind operațiunile SUA la Baza Spațială Pituffik sau stabilind noi instalații arctice.

Această abordare ar ocoli disputele de suveranitate, dar ar risca să-i înstrăineze pe groenlandezi și Danemarca.

Unii critici susțin că această abordare ar fi similară cu invazia Ucrainei de către Putin și ar putea risca escalade de amploare similară.

reacții europene și NATO

Retorica lui Trump a declanșat reacții puternice din partea liderilor europeni.

Premierul danez Mette Frederiksen a reiterat că Groenlanda nu este de vânzare, subliniind autonomia insulei.

Germania și Franța au condamnat amenințările lui Trump, cancelarul german Olaf Scholz considerându-le o încălcare a dreptului internațional.

Ministrul francez de externe Jean-Noël Barrot a avertizat împotriva amenințărilor la adresa suveranității europene, asemănându-le cu revenirea la „legea celui mai puternic”.

Uniunea Europeană a intervenit, de asemenea, confirmând că Danemarca ar putea invoca clauza de asistență reciprocă a UE ( articolul 42.7 ) în cazul unui atac.

NATO nu a comentat oficial, dar amenințările lui Trump împotriva unui aliat NATO subminează coeziunea alianței, mai ales că aceasta se confruntă cu provocările din cauza agresiunii Rusiei în Ucraina.

Provocări pentru planurile lui Trump

Dreptul internațional modern face achiziția sau achiziționarea forțată a unui teritoriu extrem de controversată.

În timp ce SUA au o istorie de expansiune teritorială, cum ar fi achiziționarea Alaska în 1867, astfel de acțiuni sunt acum în mare măsură tabu.

Orice mișcare unilaterală a SUA s-ar confrunta cu reacții diplomatice semnificative și ar putea destabiliza relațiile transatlantice.

Groenlandezii și-au exprimat o rezistență puternică față de ideea controlului SUA.

Mulți consideră propunerile lui Trump ca o amenințare la adresa autonomiei și identității lor culturale.

Fără sprijinul populației Groenlandei, orice efort al SUA de a stabili controlul ar fi insuportabil din punct de vedere politic și diplomatic.

Ce urmează pentru Groenlanda?

Arctica nu mai este o frontieră înghețată. Topirea gheții o transformă într-un punct fierbinte pentru competiția globală.

Rusia a făcut investiții semnificative în infrastructura militară arctică, inclusiv baze și spărgătoare de gheață cu propulsie nucleară.

China, în ciuda faptului că este un „stat aproape arctic”, și-a declarat interesul pentru regiune, căutând acces la resurse și rute de transport maritim.

De aceea, viitorul Groenlandei este în prezent incert. Mișcarea sa de independență câștigă amploare, dar realitățile economice ridică obstacole semnificative.

SUA ar putea oferi sprijin financiar și garanții de securitate unei Groenlande independente, potențial printr-un Compact of Free Association (COFA).

Un astfel de acord ar oferi SUA acces militar exclusiv, permițând în același timp Groenlandei să-și mențină independența oficială.

Cu toate acestea, retorica agresivă a lui Trump riscă să-i înstrăineze atât pe groenlandezi, cât și pe aliații europeni.

Pentru ca SUA să joace un rol constructiv, trebuie să respecte suveranitatea Groenlandei și să ofere beneficii tangibile dincolo de interesele militare.

Prim-ministrul danez Mette Frederiksen a cerut recent discuții directe cu Trump, încercând să abordeze retorica sa crescândă despre Groenlanda.

Frederiksen a subliniat importanța menținerii legăturilor strânse dintre SUA și Danemarca, reiterând în același timp că Groenlanda „aparține groenlandezilor”.

Frederiksen și-a exprimat încrederea că dialogul va avea loc după inaugurarea lui Trump din 20 ianuarie, deși Trump nu a răspuns încă la propunerea ei.

Viitorul Groenlandei s-ar putea să se bazeze în cele din urmă pe aspirațiile oamenilor, dar modul în care SUA aleg să abordeze acest joc de putere arctic va dezvălui mai multe despre strategia sa globală decât doar ambițiile sale în gheață.