Trafic redus prin Hormuz pe fondul tensiunilor SUA‑Iran; tarifele de transport diverg

Datele de transport maritim de luni indică faptul că cel puțin șapte nave, în principal tancuri pentru vrac uscat, au traversat Strâmtoarea Hormuz în ultimele 24 de ore. 

Acest nivel de activitate este în concordanță cu ritmul temperat observat recent, în contextul în care discuțiile dintre Iran și Statele Unite rămân blocate.

Conform datelor de urmărire a navelor de la Kpler și unei analize satelitare separate realizate de specialiștii în analiză de date SynMax, navele au fost compuse din vase care au plecat din porturi irakiene și un singur vas de vrac uscat dintr-un port iranian, a relatat Reuters într-un raport.

Trafic maritim redus și ocoliri ale blocadei în Golful Persic

Traficul maritim prin această cale vitală de la intrarea în Golf este semnificativ mai redus decât media prebelică de 140 de treceri zilnice, corelându-se cu un armistițiu tensionat între Washington și Teheran, început pe 28 februarie.

Comandamentul Central al SUA a raportat pe 25 aprilie că a redirecționat 37 de nave de la impunerea unei blocade asupra Iranului, pe 13 aprilie.

În pofida blocadei, analiza satelitară de la TankerTrackers.com a indicat că mai multe transporturi de țiței iranian au trecut prin strâmtoare. 

În ultimele zile, șase petroliere iraniene, transportând aproximativ 10,5 milioane de barili de țiței, s-au întors către porturi iraniene și apoi au navigat cu succes prin Strâmtoarea Hormuz. 

De asemenea, o analiză separată din 24 aprilie arăta că circa patru milioane de barili de țiței iranian aflați la bordul petrolierelor au reușit să treacă blocada impusă de SUA.

Comportamentul tarifelor de transport

Prețurile de fret pentru petroliere au reacționat puternic, dar în mod diferit, la conflictul din Orientul Mijlociu. 

Atât tarifele pentru petroliere de țiței, cât și cele pentru petroliere de produse rafinate au crescut din cauza riscurilor de perturbare în Golful Persic, în special în jurul Strâmtorii Hormuz. 

Totuși, traiectoriile lor se separă acum: transporturile pentru țiței devin un raliu selectiv, condus de perturbări, în timp ce transporturile pentru produse rafinate sunt susținute structural de o ofertă mai strânsă de vase și de schimbări ale fluxurilor comerciale, a spus Vortexa în ultimul său raport.

Fretul pentru petrolierele de țiței, în special pentru VLCC-uri (very large crude carriers) care transportă țiței din Golful Persic, a reacționat agresiv la creșterea riscului geopolitic.

Proprietarii au cerut o primă de risc mai mare, iar chartererii au asigurat rapid cargourile din Golf. 

Această repricing abruptă a fost determinată de amenințarea directă percepută la adresa tranzitelor prin Hormuz.

Suezmax și Aframax

Cererea robustă observată inițial pentru VLCC-uri s-a extins rapid și către sectoarele Suezmax și Aframax, conform Vortexa. 

Cumpărătorii și traderii de țiței, în căutare de cargouri de înlocuire, s-au concentrat tot mai mult pe bazinul Atlanticului, sporind astfel cererea pentru tancuri mai mici de țiței. 

În același timp, diferențele mari de timp (time spreads) au încurajat utilizarea încărcătorilor prompti.

Scarcity of available VLCCs also prompted some charterers to either divide large shipments ("split stems") or book smaller parcels using Suezmaxes and Aframaxes, Vortexa said. 

Ca urmare, perturbarea în segmentul superior al pieței de tancuri pentru țiței a avut un efect în cascadă, reducând disponibilitatea de vase și împingând tarifele pentru transporturi de țiței în sus în toate clasele de dimensiuni.

Sustinerea pentru tarifele Suezmax și Aframax s-a dovedit temporară.

Aceste tarife au revenit deja la nivelurile înregistrate înainte de conflict, dezvăluind amploarea limitată a creșterii inițiale de preț.

„Odată ce primul val de fixări urgente a trecut, cererea pentru tancuri mai mici de țiței s‑a atenuat”, a spus Wanying Zhang, analist de tarife la Vortexa, în raport. 

Redeschiderea Hormuz nu garantează corecția tarifelor

„Pentru petrolierele de țiței, în special pentru VLCC-uri, o reluare a tranzitelor prin Strâmtoarea Hormuz ar readuce cargourile într‑o piață în care tona jul este disponibilă, dar nu neapărat ușor de securizat.”

În ciuda unui ballast total de VLCC-uri ne‑sancționate care este aproximativ 26% mai mare decât nivelul înregistrat înainte de conflict, indicând o disponibilitate suficientă de vase pentru a gestiona reintroducerea țițeiului din Golful Persic, o parte semnificativă din acest tonaj disponibil este controlată de un grup mic și concentrat de proprietari, arată datele. 

Aceasta le conferă acestor proprietari o pârghie considerabilă asupra ritmului în care vasele sunt eliberate înapoi pe piață.

„Dacă disponibilitatea de cargouri se îmbunătățește, acea concentrare poate ajuta proprietarii să reziste presiunii descendente asupra tarifelor, menținând fretul susținut chiar și fără o lipsă clară de nave.”

Piața pentru petrolierele de produse rafinate arată o reziliență mai mare, în principal din cauza unui buffer de ofertă semnificativ restrâns.

Ballastul total ne‑sancționat pentru Long Range (LR) este doar cu aproximativ 11% mai mare decât media înainte de conflict, ceea ce reprezintă un surplus mult mai mic comparativ cu bufferul substanțial observat la VLCC-uri, conform datelor Vortexa. 

Crucial, volumul de ballast LR în regiunea Pacificului rămâne cu aproximativ 18% sub nivelurile pre‑conflict.

Acest deficit sugerează că regiunea Pacificului nu dispune de tonaj disponibil imediat, în special dacă fluxurile de produse din Golf ar urma să crească.

„Cu disponibilitatea LR în Pacific încă strânsă și cu utilizarea tonajului pe Atlantic care continuă să absoarbă vase, piața pentru produse curate ar rămâne susținută”, a declarat Zhang.