Cuba a rămas fără motorină: ce se întâmplă acum cu economia sa?

Cuba a rămas fără motorină și păcură, potrivit ministrului energiei Vicente de la O, lăsând insula în fața uneia dintre cele mai severe crize de energie din ultimele decenii.

În Havana, multe cartiere suportă acum între 20 și 22 ore de pene de curent pe zi, un nivel de perturbare care indică o degradare mai largă a capacității țării de a asigura și distribui combustibil.

Povestea imediată este despre penurii.

Povestea mai importantă este ceea ce implică aceste penurii. Când o țară rămâne în același timp fără combustibil pentru transport și pentru generare, impactul se răspândește rapid dincolo de alimentarea cu energie electrică.

Afectează transportul public, distribuția alimentelor, activitatea industrială, turismul, logistica din sănătate și încrederea în capacitatea statului de a gestiona criza.

Reuters a relatat de la Havana că blocada americană a combustibilului a „sufocat” aprovizionările către insulă.

De la O a spus că Cuba rămâne deschisă oricărui vânzător dispus să furnizeze combustibil, adăugând că negocierile pentru importul de cargouri sunt în curs.

El a mai subliniat costurile globale mai ridicate ale țițeiului și ale transportului maritim legate de războiul SUA–Israel împotriva Iranului, ceea ce a făcut un mediu de aprovizionare deja dificil și mai greu de gestionat.

De ce contează această penurie

Singurele cifre privind penele arată de ce aceasta nu mai este doar o problemă energetică.

Dacă locuitorii capitalei petrec cea mai mare parte a zilei fără energie, consecințele vor pătrunde adânc în viața economică cotidiană.

Pentru gospodării, penele prelungite înseamnă o pierdere mai mare a alimentelor, lipsă de apă, conectivitate mobilă mai slabă și o dependență mai mare de soluții de rezervă costisitoare.

Pentru afaceri, în special pentru operatorii privați mici, înseamnă ore de tranzacționare pierdute, stocuri deteriorate și productivitate mai scăzută.

Turismul, una dintre cele mai importante surse de valută tare ale Cubei, este de asemenea expus dacă hotelurile, restaurantele și serviciile de transport nu pot asigura energie fiabilă.

Penuriile contează și mai mult pentru că Cuba are rezerve limitate.

Reuters a relatat că insula nu are rezerve de motorină sau păcură, în timp ce doar un tanc petrolier rus a livrat țiței din decembrie.

Aceasta sugerează că guvernul operează cu un mic spațiu pentru erori. Orice întârziere în livrările noi ar putea prelungi criza sau ar putea forța o raționalizare a energiei și mai severă.

De ce sunt greu de asigurat importurile

Problema combustibilului a Cubei nu ține doar de cererea care depășește oferta.

Este și o chestiune de finanțare și acces.

Sancțiunile îngreunează tranzacțiile, costurile de transport au crescut, iar vânzătorii pot fi reticenți din cauza riscurilor legate de conformitate și plată.

Chiar și atunci când există un cumpărător și un vânzător dispuși, transportul și asigurarea pot deveni obstacole.

ONU a calificat blocada americană ca fiind ilegală, potrivit Reuters, dar asta nu schimbă constrângerile practice cu care se confruntă Havana pe piață.

Rețeaua insulei se bazează pe o combinație de țiței produs local, gaze și generare solară limitată, ceea ce înseamnă că combustibilul importat joacă în continuare un rol critic în menținerea alimentării cu energie electrică.

Dacă cargourile importate nu sosesc la timp, capacitatea de generare rămâne expusă.

Care sunt implicațiile

Cea mai mare implicație este că slăbiciunea economică a Cubei s-ar putea adânci.

Penele mai lungi pot reduce producția, afecta sectoarele legate de export și înrăutăți penuriile în alte zone ale economiei. Ele pot, de asemenea, intensifica presiunile inflaționiste dacă transportul și lanțurile de aprovizionare devin mai puțin fiabile.

Există și o implicație socială. Penele prelungite în capitală tind să aibă o sensibilitate politică mai mare decât penuriile din zonele periferice.

Dacă criza persistă, guvernul s-ar putea confrunta cu o creștere a frustrării publice, mai ales dacă nu există un calendar clar pentru noi importuri sau pentru îmbunătățirea capacității de generare.

Din punct de vedere diplomatic, penuria subliniază și semnificația căutării de furnizori de către Cuba.

Orice acord de succes ar fi mai mult decât o tranzacție comercială; ar semnala care parteneri sunt încă dispuși și capabili să sprijine insula în condițiile unei presiuni externe în creștere.

Ce trebuie urmărit în continuare

Întrebarea cheie este dacă Cuba poate asigura combustibil suficient de repede pentru a stabiliza generarea de energie.

Piețele și factorii de decizie vor urmări confirmarea noilor acorduri de import, sosirile tancurilor petroliere și orice schimbare în severitatea penelor din Havana.

O a doua problemă este dacă costurile globale ale țițeiului și ale transportului maritim rămân ridicate.

Dacă rămân ridicate, provocarea de aprovizionare a Cubei va deveni mai costisitoare exact când țara pare a fi cea mai puțin capabilă să o absoarbă.

Deocamdată, penuria de combustibil este cel mai bine privită nu ca un hop de aprovizionare pe termen scurt, ci ca un test de reziliență economică a Cubei.

Penele sunt cel mai vizibil simptom. Riscul mai profund este că ele scot la iveală cât de puțin spațiu mai are insula pentru a gestiona un alt șoc extern.