Aproape 10 milioane de indonezieni nu mai fac parte din clasa de mijloc din 2019

Clasa de mijloc din Indonezia, cândva un simbol al rezistenței economice a națiunii, a suferit o contracție severă din 2019.

Potrivit Biroului Central de Statistică, aproape 10 milioane de oameni au ieșit din acest grup de venituri, reducându-și numărul de la 57,3 milioane în 2019 la 47,8 milioane în 2023.

În același timp, clasa de mijloc aspirantă, o treaptă demografică mai jos, a crescut de la 128,85 milioane la 137,5 milioane.

Împreună, aceste grupuri reprezintă aproximativ două treimi din populația de 277 de milioane a Indoneziei.

Această schimbare dezvăluie vulnerabilități profunde în țesutul socio-economic al țării, exacerbate de pandemie, provocări economice structurale și lipsa unor rețele de siguranță socială cuprinzătoare.

Cum a expus Covid-19 vulnerabilitățile economice

Pandemia de Covid-19 a avut efecte devastatoare asupra clasei de mijloc din Indonezia.

Blocajele prelungite, anulările evenimentelor și restricțiile au perturbat mijloacele de trai, în special pentru antreprenori și proprietarii de întreprinderi mici.

Scăderea veniturilor disponibile a făcut ca multe familii să scadă sub pragul clasei de mijloc, definite ca cele care cheltuiesc între două milioane de rupii (127 USD) și 9,9 milioane de rupii (638 USD) lunar.

O problemă semnificativă a fost accesul limitat la sprijinul guvernamental pentru acest grup.

Mecanismele de asistență socială, cum ar fi transferurile în numerar și subvențiile pentru energie, au fost afectate de erori de incluziune, ocolind adesea gospodăriile din clasa de mijloc.

Cei care depindeau de angajarea informală sau de întreprinderile mici s-au confruntat cu obstacole suplimentare, deoarece majoritatea beneficiilor au fost distribuite prin canale formale de angajare.

Slăbiciunile economice structurale contribuie la declinul clasei de mijloc

Dincolo de pandemie, provocările economice mai largi au tensionat și mai mult clasa de mijloc din Indonezia.

Dependența țării de comerț a lăsat-o vulnerabilă la încetinirile economice globale.

Principalii parteneri comerciali precum SUA, China și Japonia au raportat contracții, impactând cererea pentru exporturile indoneziene.

Scăderea prețurilor mărfurilor și reducerea volumului comerțului au adăugat presiune asupra veniturilor.

Dezindustrializarea a remodelat piața muncii din Indonezia.

Manufactura, care a absorbit istoric o parte semnificativă a forței de muncă, a pierdut teren în fața sectorului serviciilor.

O mare parte din acest sector rămâne informal, oferind salarii mai mici și siguranță minimă a locului de muncă.

Aceste schimbări au avut ca rezultat o creștere stagnantă a veniturilor și o mobilitate redusă în sus, ceea ce îngreunează reintrarea familiilor în clasa de mijloc.

Inițiative guvernamentale și promisiuni pentru redresare

Învestirea președintelui Prabowo Subianto a stârnit speranțe pentru redresarea economică.

În timpul campaniei sale, Prabowo și-a promis obiective ambițioase, inclusiv obținerea unei creșteri a PIB-ului de 8% și eradicarea sărăciei.

Inițiative, cum ar fi un program național de prânz școlar gratuit, urmăresc combaterea stupefiei în copilărie și îmbunătățirea rezultatelor educaționale, care ar putea avea beneficii pe termen lung pentru mobilitatea economică.

Criticii susțin că abordarea problemelor structurale, cum ar fi productivitatea slabă și standardele de muncă, este la fel de critică.

Indonezia rămâne în urma concurenților precum Vietnam și Bangladesh în aceste zone, limitându-și capacitatea de a atrage industrii cu valoare mai mare.

Economiștii au subliniat necesitatea investițiilor în cercetare, dezvoltare și inovare pentru a crește productivitatea și a crea oportunități durabile pentru clasa de mijloc.

Provocări cu care se confruntă redresarea economică a Indoneziei

În timp ce economia Indoneziei a crescut constant la aproximativ 5% anual de la pandemie, această rată este sub ceea ce este necesar pentru a reconstrui clasa de mijloc.

Inflația persistentă, creșterea ratelor dobânzilor și o economie globală lentă au restrâns consumul intern.

Familiile care aparțineau cândva clasei de mijloc cheltuiesc acum cu prudență, concentrându-se mai degrabă pe elementele esențiale decât pe cele discreționare, încetinind redresarea economică.

Absența unor plase de protecție socială robuste continuă să fie un impediment major.

Fără intervenții direcționate, familiile din clasa de mijloc riscă să cadă într-un ciclu de sărăcie, extinzând și mai mult disparitățile de venit.

Economiștii recomandă reforme pentru a consolida angajarea formală, a îmbunătăți programele de asistență socială și a promova accesul echitabil la oportunități.

Un drum lung spre reconstruirea clasei de mijloc

Scăderea clasei de mijloc din Indonezia este o reamintire clară a fragilității progresului economic.

Pandemia a expus lacune în sistemele sociale și economice ale țării, iar abordarea acestora necesită un efort susținut și reforme de politică.

Cu măsuri specifice, inclusiv reglementări îmbunătățite în materie de muncă, investiții în productivitate și accent pe mobilitatea socială, există speranță pentru reconstrucția clasei de mijloc.

Cu toate acestea, progresul va depinde de capacitatea guvernului de a echilibra ajutoarele pe termen scurt cu schimbările structurale pe termen lung.