Frâna datoriei Germaniei se sparge: ce urmează pentru cea mai mare economie a Europei?

Bundestagul german tocmai a luat astăzi o decizie istorică. O decizie care va rupe în cele din urmă frâna datoriei Germaniei.

Această politică este în vigoare din 2009 și a contribuit la reducerea datoriei publice a țării în ultimii 10 ani și ceva.

În același timp, când alte țări precum SUA și Marea Britanie se luptă încă cu datoria ridicată.

Cu toate acestea, începând de astăzi, această schimbare, care este determinată de nevoile de apărare și de stagnarea economică, deschide ușa către 500 de miliarde EUR în noi cheltuieli pentru infrastructură în următorul deceniu.

De asemenea, semnalează o abatere de la o doctrină economică veche de zeci de ani, care a prioritizat reducerea datoriilor mai presus de orice.

De ce a contat atât de mult frâna datoriei Germaniei

Frâna de îndatorare a Germaniei a plafonat împrumuturile federale la doar 0,35% din PIB anual, cu excepții doar pentru crize precum recesiunile sau dezastrele naturale.

A fost un produs al erei crizei financiare de după 2008, născut din temerile de deficit în spirală și inflație.

Dar originile sale merg mai adânc. Aversiunea Germaniei față de datorii este legată de episoadele istorice, în special de hiperinflația din Republica Weimar din anii 1920 și de creșterea împrumuturilor după reunificare din anii 1990.

Ambele evenimente au lăsat urme politice profunde.

Această restrângere fiscală a devenit un punct de mândrie națională. Până în 2020, Germania și-a redus semnificativ rata datoriei, în timp ce țări precum SUA și Marea Britanie și-au văzut creșterea.

Bundesbank și mulți politicieni germani au considerat frâna datoriei ca fiind esențială pentru menținerea stabilității financiare și a credibilității globale.

Dar acest conservatorism fiscal a restrâns și investițiile guvernamentale în infrastructura critică de-a lungul anilor.

Drumurile, căile ferate și infrastructura digitală sunt câteva exemple în care Germania este criticată pentru întârziere.

În plus, cheltuielile militare au rămas sub ținta NATO de 2% din PIB, lucru care este pe cale să se schimbe în curând.

De ce s-a rupt acum?

Presiunea de a regândi frâna datoriilor se formează de ani de zile. Investiția publică netă a Germaniei a fost negativă de peste 25 de ani, împiedicând creșterea.

Sectoarele cheie, cum ar fi transporturile, infrastructura digitală și apărarea, au înregistrat o subfinanțare cronică.

În 2024, Institutul German de Cercetări Economice a raportat că stocul de capital public se deteriora într-un ritm nemaivăzut din anii 1980.

Catalizatorul schimbării a venit din străinătate. Cu Donald Trump din nou la Casa Albă și punând sub semnul întrebării angajamentele NATO, Germania s-a confruntat cu perspectivareducerii sprijinului american de securitate.

Parlamentarii germani au susținut că, fără protecția SUA, cea mai mare economie a Europei trebuie să investească mai mult în apărarea sa.

Situația a fost agravată și mai mult de stagnarea economică. PIB-ul Germaniei s-a contractat cu 0,3% în 2024, al doilea an consecutiv de scădere.

Liderii de afaceri și economiștii au avertizat deopotrivă că, fără investiții la scară largă, baza industrială a Germaniei riscă să rămână în urma concurenților globali.

Chiar și Bundesbank, opusă istoric cheltuielilor deficitare, a recunoscut că investițiile guvernamentale sunt necesare urgent.

Ce a fost votat și de ce contează

Pe 18 martie, Bundestagul a aprobat un amendament constituțional cu 513 voturi pentru și 207 împotrivă, depășind majoritatea de două treimi necesară.

Pachetul include un fond de infrastructură de 500 de miliarde EUR pe 12 ani și scutește toate cheltuielile de apărare de peste 1% din PIB (aproximativ 45 de miliarde EUR) de limitele datoriei.

În plus, statelor germane li se permite acum să se împrumute până la 0,35% din PIB anual.

Aceasta este o mișcare mare pentru Germania.

Pentru prima dată, țara va finanța investiții publice de amploare cu datorii pe termen lung în afara bugetului ordinar.

Pachetul alocă 100 de miliarde de euro pentru inițiativele climatice și 100 de miliarde de euro pentru proiecte la nivel de stat.

Restul va merge la căi ferate, drumuri, poduri, școli și spitale. Acestea sunt zonele definite în care subinvestiția a fost cea mai gravă.

În ceea ce privește cheltuielile de apărare, în loc să se bazeze pe armele de fabricație americană, Germania va acorda acum prioritate producătorilor europeni.

Achizițiile planificate includ șase nave de luptă F127 de la Thyssenkrupp Marine Systems (evaluate la peste 15 miliarde EUR) și 20 de avioane Eurofighter din parteneriatul BAE-Airbus-Leonardo (în valoare de 3 miliarde EUR).

În comparație, fondul de apărare al Germaniei, care a fost aprobat în 2022, a favorizat firme americane precum Lockheed Martin și Boeing.

Ce urmează?

Următorul obstacol este Bundesrat, camera superioară a Germaniei, care trebuie să aprobe și modificarea constituțională cu o majoritate de două treimi.

Vineri este programat un vot.

Având în vedere sprijinul din partea CSU din Bavaria și a altor state cheie, trecerea este probabilă, dar nu garantată.

Provocările juridice se profilează deja. AfD de extrema dreapta și alți conservatori fiscali susțin că reforma subminează supravegherea democratică și riscă niveluri nesustenabile ale datoriei.

Instanțele au permis până acum procesul legislativ să continue, dar problema ar putea rămâne contestată luni de zile.

Dincolo de bătăliile legale, adevărata întrebare este execuția. Sectorul public al Germaniei s-a luptat de mult cu livrarea proiectelor.

Obstacolele de reglementare, întârzierile birocratice și luptele politice ar putea dilua impactul noilor cheltuieli.

DIHK (Camera de Comerț Germană) a avertizat că dacă fondurile nu sunt utilizate eficient, costurile în creștere ale serviciului datoriei ar putea depăși beneficiile.

Va schimba acest lucru direcția economică a Europei?

Decizia Germaniei are implicații mai largi.

În ultimii ani, regulile fiscale ale UE, care au fost influențate de politicile germane, au limitat împrumuturile în bloc.

Slăbirea frânei datoriilor la nivel național ar putea diminua poziția Germaniei cu privire la limitele de cheltuieli la nivelul UE, mai ales că Franța, Italia și alții fac eforturi pentru o mai mare flexibilitate bugetară.

De asemenea, ridică miza pentru apărarea europeană.

Alegând să cheltuiască mari pentru arme și infrastructură militară europeană, Germania pariază efectiv pe o strategie europeană de securitate mai autonomă.

Acest lucru ar putea remodela dinamica NATO și ar putea schimba echilibrul în industria de apărare a Europei, unde firmele americane încă domină.

Cel mai important, reforma indică faptul că Germania este dispusă să acorde prioritate creșterii și securității în detrimentul reducerii datoriilor, o abatere semnificativă de la ortodoxia de după criză.

Investitorii se simt deja optimiști cu privire la creșterea viitoare, evidentă prin creșterea indicelui DAX 30 cu 0,98% în ziua anunțului.

Indicele a atins chiar și pentru scurt timp maximul istoric în timpul zilei de tranzacționare.

Cu toate acestea, dacă această schimbare duce la o redresare economică susținută sau la instabilitate fiscală va depinde de cât de bine gestionează Berlinul afluxul de noi datorii și dacă oferă îmbunătățiri reale pe teren.