Iată cum au fost calculate tarifele Trump și de ce experții își exprimă îngrijorări cu privire la metodologia?

În timp ce președintele Donald Trump a dezvăluit tarife mari împotriva partenerilor comerciali ai Americii, el a subliniat în mod repetat că rata fiecărei țări a fost determinată de o formulă reciprocă - menită să reflecte barierele comerciale de lungă durată impuse mărfurilor americane.

Cu toate acestea, metodologia din spatele calculelor a rămas neclară până la o clarificare ulterioară a Casei Albe și o analiză independentă a experților.

Metodologia din spatele tarifelor reciproce ale lui Trump

Administrația lui Trump a formulat noile rate tarifare luând deficitul comercial al SUA cu fiecare țară și împărțind-l la totalul exporturilor trimise de acea țară în SUA.

Pentru a atenua impactul, numărul tarifului final a fost apoi redus la jumătate.

Deutsche Bank a confirmat această abordare, menționând că, cu cât deficitul comercial al unei țări cu SUA este mai mare, cu atât rata tarifară este mai mare în cadrul noului sistem.

Casa Albă a publicat ulterior o explicație a formulei sale pe site-ul web al Reprezentantului pentru Comerț al SUA.

„În timp ce calcularea individuală a efectelor deficitului comercial a zeci de mii de politici tarifare, de reglementare, fiscale și de altă natură din fiecare țară este complexă, dacă nu imposibilă, efectele lor combinate pot fi estimate prin calcularea nivelului tarifar în concordanță cu reducerea deficitelor comerciale bilaterale la zero”, a spus USTR.

„Dacă deficitele comerciale sunt persistente din cauza politicilor și fundamentelor tarifare și netarifare, atunci rata tarifară compatibilă cu compensarea acestor politici și fundamentale este reciprocă și echitabilă”, a adăugat acesta.

Deși calculele au inclus simboluri matematice, acestea s-au aliniat în cele din urmă cu abordarea bazată pe deficitul comercial suspectată anterior.

Faisal Islam de la BBC a postat formula:

Economiștii își exprimă scepticismul față de natura simplistă a formulei

Experții în comerț și economiștii și-au exprimat scepticismul față de natura simplistă a formulei.

Emily Kilcrease, director la Center for a New American Security și fost adjunct adjunct al reprezentantului comercial al SUA, a declarat că, deși administrația avea nevoie de o soluție rapidă, această metodologie pare a fi o „aproximare” care este în concordanță cu obiectivele lor de politică.

Deutsche Bank a subliniat trei preocupări majore cu privire la politica tarifară:

În primul rând, administrația SUA pare concentrată în primul rând pe vizarea țărilor cu deficite comerciale semnificative în materie de bunuri, în timp ce serviciile rămân excluse din luare în considerare.

Această abordare se bazează mai degrabă pe o formulă rigidă decât pe o evaluare nuanțată a barierelor tarifare și netarifare.

În al doilea rând, există un contrast puternic între declarațiile oficiale recente care sugerează o revizuire aprofundată a politicii relațiilor comerciale bilaterale și implementarea efectivă a acestor tarife.

Această discrepanță ridică îngrijorări cu privire la progresul credibilității politicii administrației.

Piețele pot începe să se îndoiască dacă deciziile economice majore sunt luate printr-un proces bine structurat.

În al treilea rând, metodologia utilizată pentru calcularea acestor tarife introduce un element imprevizibil în viitoarele negocieri comerciale.

În loc să sublinieze cerințe clare și specifice de politică, administrația pare să folosească tarifele ca un instrument larg pentru a face presiuni asupra țărilor să reducă dezechilibrele comerciale, lăsând loc pentru o incertitudine semnificativă în discuțiile viitoare.

Cât de fără precedent sunt tarifele?

Shane Oliver, șeful strategiei de investiții la AMP, a comparat actualul mediu tarifar cu Legea Smoot-Hawley Tariff din anii 1930, care a exacerbat Marea Depresiune.

El a estimat că ultimele măsuri tarifare ale lui Trump ar putea împinge rata medie a tarifelor din SUA peste nivelurile observate în acea epocă, crescând riscurile de recesiune.

Pe măsură ce analiștii digeră potențialele consecințe, preocupările cresc în legătură cu stabilitatea economică globală.

Deutsche Bank a avertizat că incertitudinea determinată de tarife ar putea slăbi dolarul american, în timp ce Oliver a sugerat că creșterea globală ar putea încetini la aproximativ 2%, în scădere de la actualul 3%, în funcție de represaliile din partea țărilor afectate.

Răspunsul Chinei este de așteptat să fie deosebit de semnificativ.

Dacă Beijingul va răzbuna cu contratarife sau măsuri economice, ar putea exacerba întreruperile lanțului de aprovizionare și ar putea destabiliza și mai mult piețele.