Canada semnalează deschiderea față de limitele exporturilor de cherestea de rășinoase pe fondul tensiunilor comerciale din SUA

Canada indică o posibilă schimbare de politică într-una dintre cele mai lungi bătălii comerciale cu Statele Unite.

Premierul Columbiei Britanice, David Eby, a declarat că Canada ar putea lua în considerare limitarea transporturilor de cherestea de rășinoase către Statele Unite, ceea ce ar fi o mișcare semnificativă în relația comercială transfrontalieră.

Declarațiile, care au fost raportate de Bloomberg News miercuri, indică o schimbare a perspectivei canadiene după ani de impas și animozitate în jurul subiectului.

Disputa privind cherestea de rășinoase a fost o sursă de dezacord între cele două țări timp de decenii, producătorii americani acuzând în mod obișnuit exportatorii canadieni că primesc subvenții guvernamentale necorespunzătoare.

Ca răspuns, administrațiile americane succesive au crescut taxele pe lemnul canadian, ceea ce a dus la dispute legale și acțiuni punitive. Aceste tensiuni au continuat în ciuda numeroaselor acorduri comerciale și a hotărârilor Organizației Mondiale a Comerțului.

Comentariile lui Eby indică dorința de a lua în considerare una dintre cererile cheie ale Statelor Unite: un sistem de cote care ar limita exporturile canadiene de lemn de rășinoase pe piața americană.

În timp ce Canada s-a opus anterior unor astfel de restricții, argumentând că acestea ar limita accesul pe piață și ar dăuna producătorilor autohtoni, remarcile premierului sugerează o schimbare de atitudine.

Cherestea de rășinoase: un punct de aprindere comercial persistent

Cherestea de rășinoase este o componentă economică majoră în Canada, în special în locuri precum Columbia Britanică.

Datorită dependenței de vânzările din SUA pe industrie, accesul la comerțul cu Statele Unite este o prioritate de top pentru politicienii canadieni.

Între timp, producătorii americani de cherestea, în special în nord-vestul și sud-estul Pacificului, au susținut ani de zile că cherestea canadiană este, mai mult sau mai puțin, vândută la prețuri sub piață, deoarece lemnul este subvenționat.

Disputa a fost marcată de cicluri de runde tarifare, litigii și negocieri.

Capitolul actual a început în 2017, când Departamentul de Comerț al SUA a stabilit tarife de peste 20% pentru importurile de cherestea de rășinoase din Canada.

Acordul SUA-Mexic-Canada (USMCA) și OMC au oferit Canadei pârghiile pentru a lupta împotriva măsurilor, dar procesul a fost lent, iar Canada nu a găsit încă o soluție permanentă.

Dorința lui Eby de a negocia cote de export poate fi menită să dezamorseze conflictul.

"Una dintre cererile de ani de zile din partea coaliției americane a fost o cotă – că există o cantitate fixă de cherestea care să vină din Canada", a declarat Eby pentru Bloomberg.

"Și cred că, pentru prima dată, există o oarecare dorință de a avea o conversație despre cum ar putea arăta asta."

Impactul potențial asupra comerțului și industriei

Un sistem de cote ar putea oferi certitudine într-o regiune comercială bilaterală turbulentă.

Pentru producătorii americani, ar putea limita concurența din partea cherestelei canadiene, stabilizând în același timp prețurile interne.

Cotele pot limita transporturile totale pentru exportatorii canadieni, dar pot reduce și posibilitatea unor taxe punitive și pot stabili legi comerciale mai clare în viitor.

Cu toate acestea, adoptarea unei astfel de strategii ar necesita negocieri considerabile între guvernele federale și provinciale ale Canadei, precum și coordonarea cu autoritățile comerciale din SUA.

Orice acord ar trebui, de asemenea, să respecte responsabilitățile existente în cadrul comerțului internațional, cum ar fi USMCA.

Deși nu a fost stabilită nicio politică formală, comentariile lui Eby ar putea anunța începutul unei noi faze în disputa Canada-Statele Unite ale Americii privind cherestea de rășinoase.

Ideea de a negocia limitări la export este o schimbare semnificativă față de politica tipică a Canadei de a contesta taxele americane prin mecanisme legale și globale.

Dacă acest lucru va duce la un progres va fi determinat de modul în care ambele țări echilibrează presiunile politice interne cu beneficiile economice ale unui climat comercial mai stabil.

Deocamdată, se pare că există loc de compromis, dar doar modest.