Procesul-verbal al FOMC: Oficialii Fed s-au temut de inflație "înrădăcinată" – iată de ce 3 au refuzat să reducă

Rezerva Federală a redus dobânzile cu un sfert de punct procentual pe 10 decembrie, dar sub suprafață, procesul-verbal oficial al ședinței dezvăluie un comitet profund divizat.

FOMC se confruntă cu o îngrijorare îngrijorătoare: inflația ar putea rămâne permanent blocată peste ținta de 2% a Fed.

Votul de 9 la 3 în disidență scoate la iveală adevărata sursă a tensiunilor din cadrul băncii centrale, nu locurile de muncă sau creșterea, ci refuzul încăpățânat al scăderii prețurilor.

Trei oficiali au votat împotriva reducerii dobânzilor, doi dorind să mențină dobânzile stabile în totalitate.

Mesajul lor a fost direct: reducerea dobânzilor acum, în timp ce inflația rămâne ridicată, ar putea semnala periculos că Fed își slăbește angajamentul de a controla prețurile.

Defalcarea disidenței: Ce se temea fiecare grup

Împărțirea voturilor spune o poveste revelatoare despre lupta internă a Fed privind prioritățile.

Doi oficiali, Austan Goolsbee și Jeffrey Schmid, au dorit să pună pauză la reducerile tarifelor și să păstreze politica neschimbată.

Ei s-au temut că inflația "a fost peste țintă de ceva timp" și nu a dat semne că s-ar apropia de obiectivul de 2% pe tot parcursul ultimului an.

Pentru ei, reducerea ratelor în timp ce prețurile rămân ridicate părea înapoi, ca și cum ar abandona lupta împotriva inflației în cel mai rău moment posibil.

Un al treilea disident, Stephen Miran, a împins de fapt în direcția opusă.

El dorea o cotă mai mare, de jumătate de punct procentual, considerând prioritatea progresului mai rapid al locurilor de muncă.

Dar chiar și atitudinea sa mai pacifă reflecta o anxietate mai profundă legată de fragilitatea economiei.

Iată punctul critic care contează pentru piețe: cei doi oficiali care s-au opus oricărei reduceri au fost motivați în principal de îngrijorări legate de inflație, nu de îngrijorările pieței muncii.

Acest lucru este remarcabil deoarece mesajul public al Fed a pus accent pe locuri de muncă.

Procesul-verbal arată că "progresul către obiectivul de inflație de 2% a stagnat" în 2025.

Când cea mai mare bancă centrală din lume recunoaște că eforturile sale de combatere a inflației stagnează, acesta este un semnal de avertizare.

Oficialii au menționat că, dacă inflația rămâne peste țintă pentru perioade mai lungi, aceasta ar putea "risca o creștere a așteptărilor de inflație pe termen lung", ceea ce înseamnă că americanii și companiile ar putea înceta să mai creadă că Fed va readuce vreodată prețurile în jos.

Expresia care a bântuit discuția a fost "inflația înrădăcinată".

Mai mulți membri ai comitetului au avertizat direct că "inflația crescută care se înrădăcinează" reprezintă o amenințare reală.

Înrădăcinat înseamnă că rămâne blocat în comportament, muncitorii cer salarii mai mari, afacerile cresc prețurile preventiv, iar întreaga economie intră într-un mod de inflație mai ridicată, care devine mult mai greu de întrerupt.

Tarife și presiuni persistente

Disidența are mai mult sens când te uiți la ceea ce determină cu adevărat inflația.

Procesul-verbal arată că oficialii "și-au exprimat incertitudinea privind momentul în care aceste efecte vor scădea" asupra tarifelor și "în ce măsură tarifele vor fi în cele din urmă transmise la prețurile finale".

Prețurile bunurilor de bază au crescut deja vizibil, iar personalul Fed a atribuit direct mare parte din acest lucru tarifelor.

Dar iată ce i-a ținut pe oficiali neliniștiți: unii participanți au raportat că contactele lor de afaceri au menționat "presiuni persistente asupra costurilor de input, fără legătură cu tarifele".

Chiar și fără dificultăți în politica comercială, companiile încă se confruntă cu creșterea costurilor. Aceasta este o problemă structurală separată pe care Fed-ul nu o poate rezolva ușor prin mișcări ale ratelor dobânzii.

Incertitudinea are ambele sensuri.

Unii oficiali credeau că efectele tarifelor vor dispărea, reducând riscurile de creștere a inflației. Dar alții nu erau convinși.

Adevărul sincer, ascuns în aceste minute, este că Fed nu are o vizibilitate clară asupra momentului în care inflația va reveni cu adevărat la țintă.

Această incertitudine explică de ce oficialii acționează cu prudență.

Comitetul a semnalat că "nu este pe un curs prestabilit", ceea ce înseamnă că nu vor reduce mecanic tarifele în fiecare lună.

Fiecare decizie va depinde de date noi despre dacă inflația se apropie cu adevărat de 2%.