De ce cresc acțiunile băncilor braziliene în ciuda aversiunii la risc?

Acțiunile băncilor braziliene au crescut miercuri, în ciuda semnalelor unei aversiuni sporite la risc pe piețele mai largi.

La ora 10:30, ora Brasília, acțiunile Bradesco (BBDC4), Itaú Unibanco (ITUB4), Banco do Brasil (BBAS3) și Santander Brasil (SANB11) au urcat cu aproximativ 2%.

Acele creșteri au încetinit la circa 1% în jurul orei 11:00, dar tendința ascendentă a fost notabilă într-o sesiune altfel precaută.

Avansul a urmat declarației emise marți seara de Banca Centrală a Braziliei care a schimbat modul în care instituțiile bancare pot trata contribuțiile obligatorii la asigurarea depozitelor.

Investitorii par să interpreteze măsura ca fiind favorabilă structurii costurilor și lichidității băncilor, ceea ce a contribuit la performanța superioară a sectorului.

Ce a schimbat Banca Centrală?

Decizia Băncii Centrale de a permite instituțiilor financiare să deducă sumele pe care trebuie să le vireze în avans către Fundo Garantidor de Créditos (FGC), fondul brazilian de garantare a creditelor, din rezervele lor obligatorii, atât pentru depozitele la vedere, cât și pentru cele la termen, a fost principalul element de noutate.

Practic, băncile sunt obligate să păstreze o parte din depozite la Banca Centrală sub formă de rezerve obligatorii.

Ele efectuează, de asemenea, contribuții separate către FGC, care funcționează ca un sistem de asigurare a depozitelor ce protejează deponenții în cazul falimentelor bancare.

Băncile membre trebuie să aloce finanțare suplimentară atunci când FGC solicită realimentarea fondului.

Banca Centrală le permite băncilor să deducă avansurile obligatorii către FGC din rezervele necesare, conform noii autorizații.

Potrivit unei declarații a autorității monetare, măsura poate conduce la eliberarea a R$30 miliarde în 2026.

Banca Centrală a declarat: "Măsura urmărește neutralizarea efectului plății anticipate către FGC asupra lichidității sistemului bancar."

De ce a fost necesară reîmprospătarea FGC?

Presiunea financiară asupra FGC în urma lichidării Banco Master constituie contextul pentru această măsură.

Activele instituției falimentare au fost epuizate în mare măsură când fondul de asigurare a plătit miliarde pentru deponenții acesteia.

Pentru a asigura realimentarea resurselor fondului, FGC a decis în februarie ca membrii să își plătească în avans contribuțiile lunare obișnuite.

Durata planificată a acestor plăți anticipate este de 84 de luni.

Această cerință a reprezentat un angajament semnificativ de lichiditate pentru bănci.

Contribuțiile, care ar putea fi folosite pentru creditare sau alte activități, rămân temporar blocate, deși ele sunt menite să protejeze sistemul financiar.

Calendarul plăților a stârnit preocupări privind creșterea costurilor și condițiile mai stricte de lichiditate în cadrul sistemului bancar.

De ce au reacționat pozitiv investitorii?

O mare parte din povara generată de planul de realimentare al FGC este, în practică, compensată de decizia Băncii Centrale.

Permițând băncilor să deducă contribuțiile anticipate din rezervele obligatorii, autoritatea monetară reduce impactul net asupra lichidității.

Banca Centrală a aprobat „utilizarea rezervelor obligatorii ca contribuții extraordinare la FGC (Credit Guarantee Fund) (valoare estimată la R$30 miliarde) – iar această autorizare elimină practic costurile realimentării fondului de asigurare,” potrivit UBS BB, subliniind importanța schimbării.

Din perspectiva investitorilor, aceasta înseamnă că, deși băncile își îndeplinesc în continuare obligațiile față de FGC, impactul total asupra bilanțurilor lor devine mai neutru.

Instituțiile pot optimiza alocarea rezervelor, în loc să gestioneze două constrângeri separate: menținerea unor rezerve mari și virarea contribuțiilor suplimentare.

În plus, instituțiile financiare vor putea decide cum să împartă deducerea între cerințele de rezervă pentru depozitele la termen și cele pentru depozitele la vedere.

Această flexibilitate ar putea sprijini planurile de gestionare a lichidității și ar reduce și mai mult tensiunile operaționale.

Ce înseamnă asta pentru sistemul bancar?

Reacția inițială a pieței indică faptul că investitorii percep politica ca fiind stabilă.

Acțiunile bancare au ieșit în evidență ca beneficiari ai unei modificări de politică văzută ca favorabilă lichidității, într-o perioadă în care aversiunea la risc a afectat piețele mai largi.

Banca Centrală este conștientă de efectele sistemice ale procesului de realimentare a FGC, după cum reiese din proiecția de eliberare a R$30 miliarde în 2026.

Autoritatea pare determinată să mențină funcționarea lină a piețelor de credit, compensând scurgerea de lichiditate provocată de plățile anticipate.

Creșterile de miercuri arată că investitorii au întâmpinat mișcarea ca pe o ajustare practică, deși efectele pe termen lung vor depinde de condițiile macroeconomice și de evoluțiile de reglementare.

În esență, decizia Băncii Centrale oferă piețelor încrederea că stabilitatea sectorului bancar nu va fi pusă în pericol prin întărirea fondului de protecție a depozitelor.