De ce Trump aplică noi tarife pentru muncă forțată la 60 de economii

Administrația Trump pregătește noi tarife pentru muncă forțată aplicate la 60 dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Americii, extinzând disputa comercială de la China la aliați precum Uniunea Europeană, Japonia, Regatul Unit, Canada și Australia.

Măsura urmează unei constatări formale a Reprezentantului pentru Comerț al SUA (USTR) că acele economii au eșuat, în moduri diferite, în a împiedica intrarea în circuitul comercial a bunurilor realizate cu muncă forțată.

Taxele propuse ar acoperi aproape toate importurile SUA, transformând aceasta atât într-o măsură de drepturi ale omului, cât și într-o încercare cu miză mare de a reconstrui aparatul tarifar al Washingtonului.

De ce sunt importante noile tarife

USTR a declarat pe 2 iunie că actele, politicile și practicile tuturor celor 60 de economii sunt „acționabile” în baza Secțiunii 301 din Trade Act din 1974.

Simplu spus, Washington susține că cei mai mari parteneri comerciali nu fac suficient pentru a bloca bunurile provenite din muncă forțată și că acest eșec dăunează comerțului american.

Constatarea este neobișnuit de amplă, deoarece USTR afirmă că economiile acoperite au reprezentat peste 99% din importurile SUA în 2024, deci nu este o acțiune restrânsă îndreptată spre câteva sectoare cu risc.

Este o măsură comercială aproape la nivel global care vizează aliați importanți, centre de producție și piețe emergente.

Structura tarifară are două trepte. Economiile care au o interdicție la importul produselor realizate cu muncă forțată, un regim parțial sau un angajament printr-un Acord privind Comerțul Reciproc ar urma să suporte o taxă suplimentară de 10%.

Altele ar suporta 12,5% întrucât USTR a propus excepții și un mecanism textil pentru unele importuri de îmbrăcăminte și textile.

Termenul real care stă la baza deciziei

Cazul privind munca forțată are, de asemenea, o limită de timp, deoarece suprataxa generală de import de 10% impusă în baza Secțiunii 122 expiră pe 24 iulie, dacă Congresul nu o prelungește.

Asta contează deoarece Curtea Supremă a decis în februarie că IEEPA, legea privind puterile de urgență folosită anterior pentru tarife largi, nu autorizează președintele să impună tarife.

Asta îl lasă pe președinte și pe Casa Albă în căutarea unei rute mai solide. Secțiunea 301 este mai lentă deoarece necesită investigații, observații, audieri și un dosar legal.

Dar odată ce acel dosar există, oferă USTR o modalitate mai durabilă de a impune tarife pe țară.

De aceea analiștii văd cazul ca având două roluri. Avansează un argument de drepturi omului dificil de respins în mod categoric de către parteneri. De asemenea, ajută la înlocuirea autorității tarifare care este pe cale să expire.

Trackerul tarifar al Atlantic Council a descris trecerea mai largă către Secțiunile 301 și 232 ca un efort de a menține „venituri din tarife practic neschimbate” în 2026.

Deborah Elms de la Hinrich Foundation a avertizat anterior că calendarul părea „nerealist de scurt” pentru o investigație care acoperă 60 de economii.

Această îngrijorare capătă și mai multă relevanță deoarece procesul public este comprimat în săptămânile dinaintea termenului din iulie.