SUA–Iran: în 14 puncte — armistițiu, sancțiuni, petrol și nuclear

Statele Unite și Iranul au semnat un memorandum de înțelegere în 14 puncte menit să pună capăt mai mult de 100 de zile de război și să redeschidă Strâmtoarea Hormuz.

Acordul le acordă ambelor părți 60 de zile pentru a negocia un acord final privind cele mai dificile chestiuni, inclusiv sancțiunile, restricțiile nucleare și activele înghețate.

Israelul nu este parte la MOU, iar refuzul său de a fi obligat de prevederile referitoare la Liban lasă un gol major de aplicare înainte de ceremonia planificată vineri la Bürgenstock, Elveția.

Un armistițiu care încă lasă Israelul în afara acordului

Prima clauză a MOU solicită încetarea “imediată și permanentă” a operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban.

De asemenea, angajează Washingtonul și Teheranul să respecte suveranitatea reciprocă și să evite amenințarea sau utilizarea forței.

Sună cuprinzător, dar formularea este deja pusă la încercare. Israelul a clarificat că nu este semnatar al acordului SUA–Iran.

Prim-ministrul Benjamin Netanyahu a declarat că Israelul își va menține forțele în sudul Libanului și își va păstra libertatea de acțiune împotriva Hezbollah.

Această rezervă contează deoarece Libanul este unul dintre cele mai sensibile puncte de presiune ale acordului.

Reuters l-a citat pe Dan Shapiro, fost ambasador american în Israel și actualmente fellow la Atlantic Council, spunând că acesta a fost “un moment destul de izbitor de divergență a intereselor”.

A adăugat că Netanyahu era probabil să semnaleze că Israelul nu este obligat de acord și își va rezerva drepturile.

Rezultatul este un cadru de armistițiu cu semnificație imediată pentru piețe, dar încă nu o soluție regională.

Poate reduce confruntarea directă SUA–Iran, dar nu poate, prin el însuși, să închidă fiecare front legat de război.

Sancțiuni, active înghețate și relaxare pentru petrol — risc privind ordinea aplicării

Pachetul economic reprezintă nucleul MOU. SUA se angajează să colaboreze cu partenerii regionali la un plan de reconstrucție și dezvoltare în valoare de cel puțin $300 billion.

De asemenea, promite să înceteze sancțiunile conform unui calendar convenit ca parte a acordului final.

Punctul crucial este calendarul. Încheierea largă a sancțiunilor nu este imediată. Ea este legată de negocierile din următoarele 60 de zile.

Totuși, MOU prevede că Trezoreria SUA va emite derogări pentru Iranian crude oil, petroleum products and related banking, insurance and transport services once the agreement is implemented.

De aceea traderii de petrol au reacționat rapid: orice revenire a barililor iranieni, combinată cu redeschiderea traficului prin Hormuz, modifică perspectiva ofertei pe piețele de țiței.

Brent și WTI au deja scăzut, pe măsură ce investitorii elimină o parte din prima de război.

Activele înghețate rămân mai disputate. Iranul a susținut că fondurile restricționate ar trebui să devină disponibile conform MOU.

Washingtonul încearcă să prezinte orice eliberare drept condiționată și efectuată în etape.

Vicepreședintele SUA JD Vance a declarat pentru Reuters că nu au fost eliberate fonduri pentru semnarea acordului, adăugând: “Nu a fost eliberată nicio sumă și acest lucru nu se va schimba.”

Tensiunea este esențială pentru următoarea fază. Teheranul dorește beneficii economice timpurii pentru a demonstra că acordul are valoare.

Washingtonul vrea mai întâi verificare, în special privind uraniul îmbogățit și monitorizarea nucleară.

Citește și: Redeschiderea Hormuz ridică sentimentul, dar analiștii estimează luni până la redresarea comerțului

Hormuz se redeschide, dar chestiunea nucleară rămâne nerezolvată

Strâmtoarea Hormuz este cel mai clar canal de impact pe termen imediat pentru piețe. Iranul a acceptat să facă eforturi maxime pentru a asigura trecerea sigură, fără taxe, pentru vase comerciale timp de 60 de zile.

Se angajează, de asemenea, să restabilească nivelurile de trafic în 30 de zile, în timp ce discuțiile ulterioare cu Omanul și statele din Golf vor aborda administrarea maritimă pe termen lung.

Acesta este un semnal major de relaxare pentru piețele energetice. Strâmtoarea este unul dintre cele mai importante puncte de blocaj pentru petrol din lume, iar războiul transformase riscul privind transporturile în risc inflaționist.

Totuși, narațiunea redeschiderii nu este lipsită de risc, deoarece rapoartele despre activități cu drone în apropierea navelor comerciale după MOU subminează ideea că condițiile de navigație s-au normalizat deja.

Limbajul nuclear este și mai fragil. Iranul reafirmă că nu va procura sau dezvolta arme nucleare, dar aceasta nu reprezintă în sine o concesie nouă.

MOU precizează că părțile vor rezolva stocul de material îmbogățit printr-un mecanism convenit reciproc, cu diluare la fața locului sub supravegherea AIEA ca metodă minimă.

Întrebarea mai dificilă, dacă Iranul păstrează drepturile de îmbogățire și în ce limite, rămâne pentru negocierile de 60 de zile.

Aceasta face din MOU un document de dezescalare, nu o soluție nucleară.

Concluzia imediată pentru piețe este reducerea riscului de coadă legat de Hormuz și exporturile de petrol iranian.