Mai există speranță pentru economia Chinei?

Perspectivele economice ale Chinei au devenit din ce în ce mai incerte în ultimele luni, deoarece indicatorii cheie continuă să dezamăgească.

Cu producția industrială, vânzările cu amănuntul și investițiile imobiliare dând toate semne de slăbiciune, îndoielile cresc cu privire la faptul că Beijingul își poate atinge obiectivul de creștere de 5% a PIB-ului pentru 2024.

În timp ce mulți economiști au cerut intervenția guvernamentală urgentă, factorii de decizie din China par să ezită să desfășoare stimulente pe scară largă, ridicând întrebări cu privire la capacitatea țării de a face față provocărilor actuale.

Perspectivele de creștere devin nerealiste

Economia Chinei, cândva puterea care conducea creșterea globală, se confruntă cu o decelerare semnificativă. Cele mai recente date pentru luna august au dezvăluit o încetinire generală care i-a alarmat deopotrivă pe analiști și pe factorii de decizie politică.

Creșterea producției industriale, o măsură cheie a capacității de producție a țării, a scăzut la un nivel minim de cinci luni de 4,5% față de an.

Aceasta marchează a patra lună consecutivă de încetinire a activității industriale, semnalând faptul că sectorul de producție, cândva robust, din China își pierde avânt.

Vânzările cu amănuntul, un alt indicator crucial al cererii interne, au crescut cu doar 2,1% în august, o scădere bruscă față de creșterea de 2,7% înregistrată în iulie. Economiștii au prezis o cifră mai apropiată de 2,68%, ceea ce făcea rezultatul și mai îngrijorător.

Performanța slabă a comerțului cu amănuntul indică o bază de consumatori prudentă, cu categorii de cheltuieli discreționare, cum ar fi aurul, bijuterii, mașini și produse cosmetice, deosebit de afectate.

Poate că cea mai îngrijorătoare este criza în curs de pe piața imobiliară. Investițiile imobiliare, care a fost mult timp un motor cheie al creșterii economice a Chinei, au scăzut cu 10,2% față de an în primele opt luni ale anului 2024.

Prețurile caselor au scăzut la cel mai rapid ritm din ultimii nouă ani în august, doar două din cele 70 de orașe chestionate raportând câștiguri.

Scăderea persistentă a sectorului imobiliar a făcut ca economia să se lupte să-și recapete picioarele, contribuind în mod semnificativ la încetinirea mai amplă.

Nu există semne promițătoare de găsit

Încetinirea producției industriale și a vânzărilor cu amănuntul este însoțită de creșterea șomajului, complicând și mai mult redresarea economică a Chinei. Rata șomajului urban a crescut la 5,3% în august, cea mai mare din ultimele șase luni.

Această creștere a șomajului, combinată cu creșterea caldă a salariilor, a afectat foarte mult încrederea consumatorilor, înăbușind orice potențială revenire a cheltuielilor gospodăriilor. Investițiile private au fost, de asemenea, lovite.

Investițiile în active fixe, care includ cheltuielile pentru infrastructură, producție și proprietăți, au crescut cu doar 3,4% de la an la an în primele opt luni ale anului 2024, în scădere de la 3,6% în luna precedentă.

Mai îngrijorător, investițiile private au devenit de fapt negative, scăzând cu 0,2% față de un an mai devreme. Analiștii atribuie acest lucru unui sentiment precaut în rândul investitorilor, care se tem să scufunde capitalul într-o economie care pare să-și piardă avânt.

Cifrele slabe ale investițiilor i-au determinat pe economiști să-și reducă previziunile pentru creșterea PIB-ului Chinei pe întregul an.

Goldman Sachs și-a redus recent proiecția la 4,7%, în timp ce Morgan Stanley și Bank of America și-au redus estimările la 4,7% și, respectiv, 4,8%.

Aceste previziuni revizuite nu ating ținta de 5% a Beijingului, ridicând semne de întrebare cu privire la capacitatea guvernului de a-și îndeplini obiectivele economice fără acțiuni politice mai agresive.

Va interveni Beijingul cu stimulente majore?

Pe măsură ce datele economice continuă să se înrăutățească, cererile de intervenție guvernamentală au crescut.

Analiștii au susținut că, fără un pachet semnificativ de stimulente fiscale sau monetare, economia Chinei ar putea continua să încetinească, distanțandu-se și mai mult de ținta de creștere a guvernului.

Cu toate acestea, autoritățile chineze au fost până acum reticente în a lua măsuri îndrăznețe.

Eswar Prasad, profesor de economie la Universitatea Cornell, a criticat răspunsul lent al Beijingului, menționând că „utilizarea politicii monetare necesită acțiuni destul de semnificative și necesită, de asemenea, acțiuni timpurii”.

Mulți cred că factorii de decizie din China au ratat oportunități de a stimula economia, în special în fața provocărilor tot mai mari, cum ar fi îmbătrânirea populației, nivelurile ridicate ale datoriilor și criza proprietăților în curs.

În timp ce China a reușit să evite o criză financiară în general, datorită eforturilor sale de a izola piața imobiliară de sistemul financiar mai larg, țara trece în continuare printr-o ajustare lentă și dureroasă.

Fără o schimbare majoră a politicii, procesul de ajustare ar putea dura ani de zile, înăbușind creșterea și limitând capacitatea Chinei de a contribui la expansiunea economică globală.

Mai există speranță de recuperare?

În ciuda datelor negative, unii analişti rămân prudenti optimişti cu privire la perspectivele pe termen mai lung ale Chinei.

De exemplu, în timp ce vânzările cu amănuntul și producția industrială au încetinit, țara nu a experimentat încă genul de colaps financiar sistemic observat în alte scăderi majore a locuințelor, cum ar fi criza subprime din SUA sau prăbușirea proprietății din Japonia din anii 1990.

Această relativă stabilitate sugerează că China ar putea fi capabilă să facă față provocărilor sale actuale fără a declanșa o criză financiară mai largă.

În plus, există semne că guvernul se pregătește să implementeze politici mai direcționate pentru a stabiliza creșterea.

Președintele chinez Xi Jinping le-a cerut recent oficialilor să „depună eforturi pentru a îndeplini obiectivele de dezvoltare economică și socială pentru întregul an”.

Acest lucru a alimentat speculațiile că Beijingul ar putea introduce măsuri mai agresive în lunile următoare, mai ales pe măsură ce sfârșitul anului se apropie și se intensifică presiunea de a îndeplini obiectivul de creștere de 5%.

Acestea fiind spuse, timpul se scurge. Fără un impuls semnificativ de stimulare, analiști precum Lynn Song, economist șef pentru Greater China la ING, consideră că va fi „provocator” pentru China să-și atingă ținta de creștere.

Song a subliniat că „se scurge timpul pentru factorii de decizie politică pentru a introduce măsuri pentru a susține economia pe fondul numeroaselor vânturi în contra”.

Fereastra pentru o acțiune eficientă se închide, iar guvernul va trebui să acționeze rapid dacă speră să inverseze încetinirea actuală.