Predarea de referință din Marea Britanie a Insulelor Chagos către Mauritius: ce este în joc?

Într-o mișcare de referință după ani de negocieri diplomatice, Regatul Unit a anunțat că va renunța la suveranitatea asupra Insulelor Chagos, un grup îndepărtat, dar critic din punct de vedere strategic, de insule din Oceanul Indian.

Decizia, ajunsă într-un acord politic între Marea Britanie și Mauritius, va rezolva o dispută de decenii cu privire la insule, inclusiv Diego Garcia, un sit de o importanță militară imensă folosit de Statele Unite.

Acest acord marchează sfârșitul pretenției teritoriale de lungă durată a Marii Britanii față de ceea ce a numit Teritoriul Britanic al Oceanului Indian (BIOT).

Mișcarea reflectă, de asemenea, schimbări mai ample în diplomația internațională, în special după presiunea crescândă din partea Națiunilor Unite și a națiunilor africane, care au cerut în mod constant Regatului Unit să returneze insulele Mauritius.

„După doi ani de negocieri, acesta este un moment fundamental în relația noastră și o demonstrație a angajamentului nostru de durată pentru soluționarea pașnică a disputelor și statul de drept”, se arată într-o declarație comună emisă de cele două țări joi:

Potrivit declarației oficiale, acordul politic este supus finalizării unui tratat și a unor instrumente juridice de sprijin, pe care ambele părți s-au angajat să le finalizeze cât mai repede posibil.

Ce se întâmplă cu Diego Garcia?

În centrul acestei negocieri se află Diego Garcia, cel mai mare și mai important atol din Arhipelagul Chagos.

Începând cu anii 1970, insula a găzduit o bază militară importantă a SUA, care joacă un rol esențial în securitatea globală.

Această bază permite SUA să proiecteze putere peste Oceanul Indian și dincolo, oferind sprijin logistic vital pentru navele marinei, bombardierele cu rază lungă de acțiune și operațiunile de informații din regiune.

În ciuda faptului că Mauritius a câștigat suveranitatea asupra Insulelor Chagos, baza militară de pe Diego Garcia va rămâne operațională în baza unui aranjament pe termen lung.

Atât Regatul Unit, cât și Mauritius au convenit să asigure funcționarea sigură și eficientă a bazei, care va continua să fie critică pentru interesele strategice occidentale din regiune, în special pe fondul concurenței geopolitice în creștere cu China și India.

Conform tratatului, Regatul Unit va exercita drepturi suverane asupra lui Diego Garcia pentru o perioadă inițială de 99 de ani, asigurând prezența continuă a operațiunilor militare.

Acest aranjament asigură că, în timp ce suveranitatea este transferată către Mauritius, operațiunile și semnificația strategică ale bazei vor rămâne în mare parte neafectate, beneficiind atât puterile occidentale, cât și securitatea regională.

Impactul economic al acordului

Acordul dintre Regatul Unit și Mauritius nu este doar de importanță geopolitică, ci are și implicații economice semnificative.

Tratatul include un pachet substanțial de sprijin financiar din Marea Britanie până în Mauritius.

Acest pachet va implica o plată anuală indexată pe durata acordului și crearea unui nou parteneriat de infrastructură pentru a sprijini proiectele cheie de dezvoltare în Mauritius.

În plus, acordul marchează un pas semnificativ în abordarea nedreptăților istorice cu care se confruntă poporul Chagoss, care a fost strămutat cu forța atunci când insulele au fost militarizate.

Mauritius va fi acum liber să implementeze programe de relocare pentru chagossieni pe alte insule decât Diego Garcia.

Un nou fond fiduciar, capitalizat de Regatul Unit, va fi înființat pentru a sprijini aceste eforturi de relocare și pentru a îmbunătăți bunăstarea populației strămutate.

Dincolo de programul de relocare, acordul subliniază și o cooperare mai largă între Regatul Unit și Mauritius în ceea ce privește protecția mediului, securitatea maritimă și combaterea pescuitului ilegal în Arhipelagul Chagos.

În special, va fi înființată o zonă marină protejată din Maurițian, care protejează unul dintre mediile marine cele mai diverse din lume.

Context istoric și schimbare diplomatică

Disputa Insulelor Chagos își are rădăcinile în procesul de decolonizare din anii 1960.

Când Mauritius și-a câștigat independența față de Regatul Unit în 1968, a fost forțat să cedeze Arhipelagul Chagos Marii Britanii.

La scurt timp după aceea, Marea Britanie l-a închiriat pe Diego Garcia Statelor Unite în scopuri militare, înlocuind peste 1.000 de chagossieni în acest proces.

Evacuarea forțată a locuitorilor insulei a fost o sursă de resentimente în curs de desfășurare, mulți chagossieni ducând în mod repetat guvernul britanic în instanță.

Timp de zeci de ani, Marea Britanie și-a menținut pretenția asupra insulelor, în ciuda criticilor internaționale tot mai mari.

În ultimii ani, Curtea Internațională de Justiție și Adunarea Generală a Națiunilor Unite au dat o hotărâre covârșitoare în favoarea Mauritiusului, îndemnând Marea Britanie să predea ultima colonie africană rămasă.

Peisajul politic internațional în schimbare a jucat, de asemenea, un rol cheie în decizia Marii Britanii de a soluționa disputa.

Națiunile africane au început să se unească în jurul revendicării Mauritius, crescând presiunea asupra Marii Britanii în forumurile globale.

Mai mult decât atât, după Brexit, Marea Britanie s-a trezit izolată diplomatic în această problemă, chiar și aliații europeni mai puțin dispuși să-și susțină poziția.

Momentul acordului reflectă, de asemenea, dorința mai largă a Marii Britanii de a câștiga favoarea națiunilor africane, în special în lumina schimbării dinamicii globale, inclusiv războiul din Ucraina și potențialul pentru o a doua președinție a lui Trump în SUA.