BRICS 2024: poate blocul în expansiune să provoace cu adevărat dominația occidentală?

În timp ce lumea urmărește cele mai recente schimbări ale alianțelor globale, summitul BRICS din 2024 de la Kazan, Rusia, iese în evidență.

Nu este doar o altă adunare de diplomați și lideri mondiali – este o vitrină a frustrării tot mai mari față de un sistem dominat de Occident, despre care multe țări simt că nu le mai servește interesele.

Cu noi membri precum Iran, Egipt, Etiopia și Emiratele Arabe Unite, BRICS reprezintă acum aproape jumătate din populația lumii.

Pentru președintele rus Vladimir Putin, summitul a fost o oportunitate de a demonstra că, în ciuda sancțiunilor și a tensiunilor geopolitice, Rusia rămâne conectată la actorii cheie la nivel mondial.

Între timp, pentru alți membri BRICS, este o șansă de a explora alternative la sistemul economic dominat de Occident și de a-și consolida propriile poziții pe scena globală.

Creșterea numărului de membri și ambițiile BRICS dezvăluie o dorință de schimbare, chiar dacă calea spre atingerea acesteia rămâne incertă.

De ce contează summitul BRICS din 2024

Înființată în 2009, BRICS a unit inițial Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud ca o coaliție de economii emergente care urmărește să conteste influența instituțiilor conduse de Occident, cum ar fi FMI și Banca Mondială.

Summit-ul din 2024 este primul de când BRICS s-a extins pentru a include cinci țări suplimentare, peste 30 de națiuni și-au exprimat interesul de a adera.

Întâlnirea, desfășurată în orașul Kazan, a reunit lideri și reprezentanți din 36 de țări – un semnal clar că Rusia rămâne conectată pe scena globală, în ciuda sancțiunilor occidentale și a izolării economice.

Pentru Rusia, găzduirea summitului a fost o șansă de a contracara narațiunea de izolare după invazia sa din 2022 a Ucrainei.

Președintele Vladimir Putin a folosit ocazia pentru a sublinia rolul BRICS în crearea unei „noui ordini mondiale” care provoacă hegemonia occidentală.

El a criticat „metodele perverse” ale Occidentului, inclusiv sancțiunile și constrângerea economică, despre care susține că au exacerbat conflictele globale.

În acest context, summitul a oferit Rusiei o platformă pentru a demonstra că are în continuare aliați cheie, chiar dacă rămâne izolată de multe forumuri occidentale precum G20.

În timp ce blocul BRICS reprezintă aproximativ 35% din producția economică globală, capacitatea sa de a acționa ca un contrabalans coeziv rămâne sub semnul întrebării.

Declarația de la Kazan, un document în 134 de puncte care rezumă rezultatele summit-ului, a abordat multe probleme, dar a menționat războiul din Ucraina o singură dată – cerând aderarea la principiile ONU, mai degrabă decât să facă ecou perspectivei Rusiei.

Această neutralitate evidențiază o limitare cheie: diviziunile interne ale grupului împiedică o poziție unificată asupra unuia dintre cele mai semnificative conflicte geopolitice ale timpului nostru.

Chiar se pot elibera BRICS de dolar?

O temă centrală a summit-ului de la Kazan a fost impulsul pentru independența financiară față de sistemele dominate de Occident, precum dolarul american și rețeaua de plăți SWIFT.

De când a fost întreruptă de SWIFT în 2022, Rusia a fost dornică să dezvolte alternative care să-i permită să facă comerț cu partenerii săi, ocolind în același timp sancțiunile occidentale.

Dar, în ciuda retoricii, BRICS nu a oferit încă un plan clar pentru a înlocui dolarul în comerțul global.

În timp ce China a promovat utilizarea monedelor locale pentru comerțul bilateral, iar Rusia a susținut ideea unui sistem de plată specific BRICS, calea de urmat rămâne incertă.

Experți precum Mario Holzner de la Institutul de Studii Economice Internaționale din Viena notează că este posibil ca orice astfel de sisteme să funcționeze la un nivel scăzut și să nu fie în măsură să schimbe jocul.

Dependența de dolar rămâne semnificativă, cu 59% din rezervele valutare globale deținute în continuare în active în dolari, chiar dacă aceasta este în scădere de la 70% în 1999.

Acest lucru ridică întrebări despre cât de realiste sunt ambițiile BRICS. Președintele Braziliei Luiz Inácio Lula da Silva a propus anul trecut o monedă comună BRICS, dar scepticismul rămâne ridicat.

Ministrul Afacerilor Externe al Indiei S. Jaishankar s-a îndoit în mod deschis de fezabilitatea unei astfel de monede.

În schimb, grupul pare mai concentrat pe utilizarea monedelor naționale pentru a reduce expunerea la fluctuațiile dolarului – o strategie care poate oferi câștiguri pe termen scurt, dar nu are puterea de transformare necesară pentru a detrona dolarul ca monedă de rezervă globală.

O victorie diplomatică sau o oportunitate ratată?

În ciuda acestor provocări, summitul de la Kazan nu a fost lipsit de succese diplomatice.

Prezența președintelui turc Recep Tayyip Erdogan, a cărui țară este membră NATO, a evidențiat atractivitatea tot mai mare a BRICS dincolo de sfera sa tradițională.

Între timp, secretarul general al ONU Antonio Guterres a participat la summit și a purtat discuții cu Putin, în ciuda criticilor din partea Ucrainei.

Acest tip de participare sugerează că BRICS devine o platformă importantă pentru dialogul internațional, oferind țărilor o modalitate de a-și acoperi pariurile într-o lume din ce în ce mai multipolară.

Cu toate acestea, summitul a scos în evidență și contradicții interne. În timp ce Rusia și China încearcă să promoveze o agendă mai deschis anti-occidentală, membri precum India, Brazilia și Africa de Sud sunt mai puțin confruntați.

Aceste țări au menținut legături puternice cu SUA și Europa, chiar dacă explorează cooperarea economică cu Rusia și China.

De exemplu, India a continuat să cumpere petrol rusesc la preț redus, beneficiind de prețuri mai mici, evitând în același timp alinierea fățișă la narațiunea de război a Moscovei.

Această tensiune în cadrul BRICS complică eforturile de a prezenta un front unificat.

După cum a remarcat Mo Ibrahim, un om de afaceri sudanez-britanic, în timpul summit-ului, multe țări văd BRICS ca o modalitate de a câștiga o voce în afacerile globale dominate în mod tradițional de instituții post-Al Doilea Război Mondial precum FMI și Banca Mondială.

Cu toate acestea, lipsa de consens cu privire la aspecte cheie, precum războiul din Ucraina, subliniază dificultățile în formarea unei strategii coerente.

Mai mult lătrat decât mușcătură?

Summitul BRICS din 2024 ar putea fi un triumf diplomatic în ceea ce privește participarea, dar adevăratul său impact rămâne o chestiune de substanță în detrimentul stilului.

La suprafață, alianța este o reflectare a unei schimbări globale – țările care odată trebuiau să se alinieze fie la Washington, fie la Beijing acum văd o oportunitate de a-și crea propria cale.

Atractia BRICS constă în promisiunea unei lumi în care economiile emergente pot exercita o influență mai mare asupra normelor și regulilor globale.

Cu toate acestea, sub titluri, diviziunile interne ale BRICS și planurile vagi dezvăluie un club care este mai mult aspirațional decât revoluționar.

Summitul de la Kazan a evidențiat ambițiile, dar au lipsit reformele structurale necesare pentru a remodela finanțele globale într-un mod semnificativ.

Chiar și alternativele mult discutate la dolar rămân mai mult vorbire decât acțiune.

Deși extinderea blocului este impresionantă, înseamnă și gestionarea unei game mai largi de interese, ceea ce ar putea încetini progresul către integrarea economică reală.

Pentru Rusia, summitul de la Kazan a fost o șansă de a arăta că nu este izolat, dar asta nu înseamnă că țara câștigă.

Aceleași sancțiuni care au făcut ca BRICS să pară mai atrăgătoare pentru potențialii noi membri subliniază, de asemenea, însăși limitările cu care se confruntă Moscova.

Succesul simbolic al summit-ului maschează un adevăr mai profund: că, chiar dacă BRICS câștigă mai mulți membri, acesta rămâne un forum în care nemulțumirile cu Occidentul sunt împărtășite mai mult decât sunt abordate cu soluții concrete.

Concluzia este că, deși BRICS este o forță în creștere, nu este încă un schimbător de joc.

Extinderea sa vorbește despre dorința de alternative, dar instrumentele pentru a construi o nouă ordine mondială încă lipsesc.

Deocamdată, blocul este o supapă de presiune utilă pentru țările care se tem de influența occidentală, dar nu un înlocuitor al acesteia.

Adevăratul test pentru BRICS va fi dacă își poate traduce numărul de membri largi și retorica înaltă într-o alternativă reală care schimbă echilibrul puterii globale. Până atunci, rămâne un jucător de urmărit, dar nu încă greutatea grea pe care își propune să fie.