Răscrucea Chinei: o decizie care îi va defini viitorul economic

Ani de zile, economia Chinei s-a concentrat pe creșterea pe termen scurt, adesea în detrimentul abordării deficiențelor structurale mai profunde.

De la sectorul său imobiliar aflat în dificultate până la dependența de întreprinderile de stat, crăpăturile din fundație devin din ce în ce mai greu de ignorat.

Acum, cu presiunile globale în creștere și cu obiectivele de creștere mai greu de îndeplinit, țara se confruntă cu un moment decisiv.

Va continua Beijingul ciclul de soluții rapide sau se va confrunta cu problemele sistemice care îi amenință viitorul economic?

Producție industrială slabă, dar consumator puternic

Datele recente ale Biroului Naţional de Statistică relevă o încetinire a producţiei industriale, care a crescut cu 5,3% în octombrie, puţin sub nivelul de 5,4% înregistrat în septembrie.

De asemenea, ritmul a ratat așteptările pieței de 5,6%.

Acest lucru semnalează slăbiciune în producție, care a fost mult timp o piatră de temelie a modelului economic al Chinei.

În ceea ce privește consumatorul, există o oarecare ușurare. Vânzările cu amănuntul au crescut cu 4,8% în octombrie, marcând cea mai rapidă creștere din februarie.

Creșterea a fost determinată de festivalul de cumpărături Ziua single-ului, unde vânzările de comerț electronic au crescut cu 26,6% până la 1,44 trilioane de yuani.

Redresarea consumului reflectă măsurile de stimulare ale Beijingului, dar rămâne întrebarea: este durabil fără schimbări mai profunde ale veniturilor și ocupării forței de muncă?

O criză a locuințelor fără o soluție ușoară

Sectorul imobiliar al Chinei, cândva un motor cheie de creștere, continuă să se lupte.

Vânzările de proprietăți de la începutul anului au scăzut cu 15,8% până în octombrie, o ușoară îmbunătățire față de scăderea de 17,1% din septembrie.

Cu toate acestea, investițiile imobiliare sunt în continuare în scădere, iar problemele sectorului se răspândesc în industriile conexe, de la construcții la finanțele administrației publice locale.

Administrațiile locale, care depind în mare măsură de vânzările de terenuri pentru venituri, se îneacă în datorii.

Aceste tensiuni financiare le limitează capacitatea de a investi în infrastructură și servicii publice, agravând încetinirea economică mai largă.

Stimulentele fiscale recente ale Beijingului pentru tranzacțiile cu locuințe și terenuri pot stabiliza cererea, dar este puțin probabil ca acestea să inverseze declinul pe termen lung al sectorului.

Fără o acțiune decisivă, criza proprietății riscă să devină o frecvență deflaționistă pentru întreaga economie.

Tarifele lui Trump revin

Mediul extern este, de asemenea, din ce în ce mai ostil. Realgerea lui Donald Trump a reînviat spectrul unui război comercial în toată regula.

Trump a propus tarife de până la 60% la importurile din China, despre care analiştii estimează că ar putea reduce creşterea PIB-ului Chinei cu peste 2,5 puncte procentuale.

Pentru o țară care vizează o creștere de 5%, acest lucru ar putea fi devastator.

Beijingul se pregătește deja pentru impact. A intensificat inițiative precum Inițiativa Belt and Road (BRI) și a adâncit legăturile cu piețele emergente.

De exemplu, China a inaugurat recent un megaport de 3,5 miliarde de dolari în Peru, menit să consolideze legăturile comerciale dintre America Latină și Asia.

Aceste mișcări indică intențiile Chinei de a-și diversifica relațiile comerciale și de a reduce dependența de piețele occidentale.

Exportatorii simt strângerea

Sectorul de export al Chinei este, de asemenea, sub presiunea schimbărilor de politică internă.

Guvernul a redus recent reducerile fiscale pentru o serie de produse, inclusiv aluminiu, fotovoltaice și baterii.

Exportatorii de aluminiu, care au livrat 4,62 milioane de tone metrice între ianuarie și septembrie, se confruntă cu costuri în creștere care ar putea afecta competitivitatea (Shanghai Metals Market).

Exportatorii de module solare pot transfera costuri mai mari cumpărătorilor din străinătate, dar impactul asupra cererii este de așteptat să fie limitat.

Pentru sectoarele de nișă, cum ar fi uleiul de gătit uzat (UCO), reducerile de reduceri au dus la întârzieri de livrare pe măsură ce contractele sunt renegociate.

Aceste schimbări evidențiază concentrarea Beijingului pe păstrarea produselor de mare valoare pe plan intern, chiar și în detrimentul volumelor de export pe termen scurt.

Sunt ignorate problemele fundamentale?

De peste un deceniu, guvernul lui Xi Jinping a fost îndemnat să reformeze defectele structurale ale economiei.

Șomajul ridicat al tinerilor, îmbătrânirea rapidă a populației și dominația întreprinderilor de stat sunt probleme de lungă durată.

Cu toate acestea, reformele au fost în cel mai bun caz fragmentare.

Modelul economic al Chinei continuă să se bazeze în mare măsură pe țintele anuale de PIB, care încurajează stimularea pe termen scurt în detrimentul sustenabilității pe termen lung.

Ținta de 5% din acest an a determinat politici menite să susțină consumul și investițiile în infrastructură, dar aceste măsuri nu fac nimic pentru a aborda ineficiențele mai profunde.

Criticii susțin că guvernul lui Xi, în ciuda puterii sale centralizate, nu a realizat încă reformele îndrăznețe necesare pentru a moderniza economia.

Ambiții tehnologice și riscuri geopolitice

Împingerea Chinei de a conduce în tehnologie, în special în inteligența artificială (AI) și semiconductori, este esențială pentru creșterea sa viitoare.

Cu toate acestea, tensiunile geopolitice cu SUA perturbă lanțurile globale de aprovizionare.

Coreea de Sud, sub presiunea americană, și-a redus la jumătate exporturile de cipuri către China, în timp ce Vietnamul se poziționează ca un concurent în producția de semiconductori.

Ambițiile tehnologice ale Chinei sunt atât o oportunitate, cât și o vulnerabilitate.

Dezvoltarea IA a țării depinde de o aprovizionare constantă de cipuri avansate, un domeniu în care controalele exporturilor din SUA sunt înăsprite.

Aceste restricții nu numai că încetinesc progresul Chinei, ci expun și fragilitatea dependenței sectorului său tehnologic de lanțurile globale de aprovizionare.

Creștere sau reformă?

China se confruntă acum cu o dilemă dificilă: să continue să acorde prioritate creșterii pe termen scurt sau să-și asume riscurile necesare pentru reforme structurale profunde?

Datele despre vânzările cu amănuntul oferă o licărire de speranță, dar nu înlocuiesc abordarea problemelor sistemice care trage în jos productivitatea și inovația.

Criza proprietății, datoria administrației publice locale și dependența excesivă de întreprinderile de stat sunt bariere în calea creșterii susținute.

Între timp, amenințările externe precum tarifele lui Trump și rivalitatea tehnologică SUA-China nu fac decât să adauge urgență la nevoia de schimbare.

În ciuda puterii consolidate a lui Xi, conducerea sa nu a produs încă progrese semnificative în reformă.

Cu investitorii globali din ce în ce mai precauți, capacitatea lui Xi de a implementa reforme îndrăznețe ar putea defini moștenirea sa și traiectoria economică a țării.

De fapt, China are instrumentele necesare pentru a-și remodela economia. Ceea ce rămâne de văzut este dacă are voința politică de a le folosi.