Paradoxul redresării economice a Greciei: creșterea crește, nivelul de trai scade

Grecia este o țară adesea asociată cu istoria sa financiară turbulentă.

În urmă cu un deceniu, a fost în pragul colapsului financiar.

Astăzi, este una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din Europa, depășind în mod regulat media zonei euro de la pandemie.

Cu toate acestea, creșterea economică a țării nu s-a tradus în îmbunătățiri semnificative ale nivelului de viață al cetățenilor săi.

Într-o grevă generală de 24 de ore din 20 noiembrie, mii de muncitori greci au protestat în toată țara, cu întreruperi în transportul, transportul și serviciile publice.

Protestatarii au cerut măsuri imediate ale guvernului pentru a-și proteja puterea de cumpărare, care a fost erodata de inflația care a depășit cu mult creșterea salariilor și a pensiilor.

Un deceniu de datorii și de recuperare

Provocările economice ale Greciei datează de la criza datoriilor suverane din 2009 până în 2018.

În această perioadă, Grecia a împrumutat peste 280 de miliarde de euro în fonduri de salvare de la partenerii săi europeni și de la Fondul Monetar Internațional (FMI).

În schimb, a implementat măsuri dure de austeritate, reducând salariile și pensiile și privatizarea activelor publice. Până în 2020, raportul datorie-PIB a atins un vârf la un nivel astronomic de 207%.

Avanză rapid până în 2024, iar imaginea arată dramatic diferită.

Grecia și-a recâștigat statutul de calitate investițională și și-a redus raportul datorie/PIB la 162%, cu reduceri suplimentare la 149% așteptate până în 2025 și la 133,4% până în 2028.

Pentru o țară considerată odată cea mai slabă verigă a zonei euro, aceasta este o întorsătură remarcabilă.

Dar această recuperare a avut un cost. Măsurile de austeritate implementate au șters un sfert din producția sa economică.

Și în timp ce PIB-ul a revenit, salariile și standardele de trai nu au ținut pasul.

Creștere care ascunde inegalitatea

Creșterea economică a Greciei este incontestabil impresionantă. În ultimii câțiva ani, Grecia și-a depășit în mod constant performanța similară, cu investiții publice și private solide care au determinat redresarea sa.

FMI estimează o creștere a PIB-ului de 2,3% în 2025, mai mult decât dublu față de media zonei euro de 1,3%.

Această creștere este rezultatul disciplinei fiscale. Grecia a prioritizat reducerea datoriei sale prin rambursări anticipate, ministerul de finanțe plănuind să ramburseze 8 miliarde de euro din datoria bilaterală între 2026 și 2028.

Aceste măsuri au sporit încrederea investitorilor și au redus costurile îndatorării, prima de randament a obligațiunilor grecești fiind acum la cel mai scăzut nivel din 2008.

Cu toate acestea, în ciuda economiei în plină expansiune, Grecia rămâne una dintre cele mai sărace țări din zona euro. Potrivit datelor OCDE, puterea de cumpărare este printre cele mai scăzute din Europa, doar Bulgaria ocupându-se mai jos.

Salariul minim brut lunar a crescut de la 650 EUR în 2019 la 830 EUR în prezent și urmează să ajungă la 950 EUR până în 2027.

Dar pentru mulți greci, aceste creșteri sunt insuficiente pentru a compensa costurile în creștere ale alimentelor, energiei și locuințelor.

Lucrătorii raportează că puterea lor de cumpărare a fost redusă cu până la 50% în comparație cu nivelurile de dinainte de criză.

De ce inflația îi lovește atât de tare pe lucrători?

Inflația afectează toată lumea, dar impactul ei asupra lucrătorilor este deosebit de pronunțat atunci când creșterea salariilor rămâne în urmă față de creșterea costurilor.

Potrivit celei mai mari uniuni din sectorul privat din Grecia, GSEE, bunurile de bază sunt din ce în ce mai inaccesibile din cauza practicilor „oligopolurilor” care mențin prețurile artificial ridicate.

De exemplu, prețurile la energie – deja ridicate în toată Europa – au fost deosebit de dificile în Grecia, unde salariile mai mici amplifică povara asupra gospodăriilor.

În timp ce guvernul a redus taxele pe anumite bunuri și servicii, sindicatele susțin că aceste măsuri nu au fost suficiente pentru a compensa criza costului vieții.

Cum a răspuns guvernul?

Guvernul elen a recunoscut aceste provocări, dar insistă că disciplina fiscală rămâne esențială.

Ministrul de Finanțe Kostis Hatzidakis a subliniat recent importanța menținerii excedentelor primare și a reducerii datoriilor pentru a atrage investitori și a asigura stabilitatea pe termen lung.

Bugetul pentru 2025 reflectă această abordare. Include 1,1 miliarde EUR în cheltuieli suplimentare pentru finanțarea creșterii salariilor și a pensiilor, proiectând în același timp o creștere a PIB-ului de 2,3%.

Guvernul a majorat, de asemenea, salariul minim de patru ori din 2019 și a crescut pensiile pentru a sprijini grupurile vulnerabile.

Premierul Kyriakos Mitsotakis a cerut Uniunii Europene să abordeze disparitățile de prețuri la energie electrică între statele membre, argumentând că costurile ridicate ale energiei afectează în mod disproporționat țări precum Grecia.

Cu toate acestea, criticii susțin că aceste măsuri nu abordează cauzele fundamentale ale inegalității economice a Greciei.

Lecții din criză

Redresarea economică a Greciei oferă lecții valoroase pentru alte țări care navighează în mediile post-criză.

În primul rând, disciplina fiscală și reformele structurale pot da rezultate, așa cum demonstrează reducerea datoriei Greciei și creșterea încrederii investitorilor.

Dar experiența Greciei evidențiază și riscurile de a se concentra prea mult pe indicatorii macroeconomici, neglijând în același timp experiențele trăite ale cetățenilor de rând.

Cifrele în creștere ale PIB-ului înseamnă puțin pentru lucrătorii ale căror salarii au stagnat și a căror putere de cumpărare s-a erodat.

Pentru ca Grecia să obțină o creștere durabilă, trebuie să găsească o modalitate de a combina responsabilitatea fiscală cu politicile care abordează inegalitatea.

Aceasta include combaterea inflației, consolidarea rețelelor de protecție socială și asigurarea faptului că creșterile salariale țin pasul cu costurile vieții.

Ce urmează pentru economia și muncitorii Greciei?

Capacitatea Greciei de a depăși aceste provocări va determina succesul pe termen lung al redresării sale.

În timp ce schimbarea economică a țării este impresionantă, cetățenii săi încă se confruntă cu moștenirea austerității și presiunile inflației în creștere.

Pe măsură ce Grecia intră în următoarea etapă de redresare, guvernul trebuie să se concentreze pe asigurarea faptului că creșterea este în beneficiul tuturor – nu doar investitorilor și creditorilor. Pentru o țară care a depășit deja atât de multe, acesta este următorul pas în construirea unei economii cu adevărat rezistente.