De ce economia Australiei rămâne în urmă după decenii de creștere?

După trei decenii de expansiune economică neîntreruptă, performanța economică a Australiei nu mai este punctul de referință global care a fost cândva.

Odată celebrată pentru rezistența sa, în special în timpul crizei financiare globale din 2008, națiunea se confruntă acum cu o creștere lentă, scăderea productivității și stagnarea nivelului de trai.

Aceste provocări structurale ridică întrebări cu privire la sustenabilitatea modelului său economic într-un peisaj global care evoluează rapid.

Creșterea Australiei încetinește

Produsul intern brut (PIB) al Australiei a crescut cu doar 0,8% de la an la an în primele trei trimestre ale anului 2024, în urma Statelor Unite (3,1%) și a zonei euro (0,9%).

Această performanță slabă, cuplată cu șapte trimestre consecutive de creștere negativă pe cap de locuitor, sugerează că țara s-ar fi aflat într-o recesiune tehnică dacă nu ar fi fost creșterea populației determinată de imigrație.

Inflația, care a atins un vârf de 7,8% în decembrie 2022, rămâne o preocupare presantă. În timp ce alte țări dezvoltate au reușit să alinieze creșterea salariilor cu inflația, salariile reale ale Australiei erau încă cu 4,8% sub nivelurile de dinainte de pandemie la sfârșitul anului 2023.

Datoria gospodăriilor a crescut, iar plățile ipotecare au crescut vertiginos din cauza creșterii ratelor dobânzii de către Reserve Bank of Australia (RBA), lăsând multe gospodării cu dificultăți să-și depășească banii.

Deficiențe structurale în economia australiană

Un factor major din spatele încetinirii Australiei este dependența excesivă a acesteia de exporturile de mărfuri, în special minereu de fier și cărbune, pentru a alimenta creșterea economică.

Pe măsură ce cererea globală pentru aceste resurse scade, în special pe măsură ce China își diversifică lanțurile de aprovizionare și acordă prioritate propriei tranziții la energie verde, veniturile din export ale Australiei au fost lovite.

Această vulnerabilitate subliniază nevoia de diversificare a piețelor și sectoarelor de export.

O altă problemă presantă este productivitatea. Conform datelor recente, creșterea productivității muncii din Australia a fost printre cele mai slabe din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Această stagnare, împreună cu infrastructura învechită și deficitul de locuințe, a tensionat și mai mult economia.

Un raport al National Housing Finance and Investment Corporation (NHFIC) estimează un deficit de 106.300 de locuințe până în 2027, exacerbând problemele de accesibilitate și diminuând cheltuielile consumatorilor.

Eșecuri ale politicilor și oportunități ratate

Abordarea politică a Australiei în timpul și după pandemia de COVID-19 a fost, de asemenea, analizată.

În timp ce multe țări au folosit criza ca o oportunitate de a investi în energie verde, inovare și infrastructură, măsurile fiscale ale Australiei s-au concentrat în mare parte pe ameliorarea pe termen scurt, fără o viziune clară pe termen lung.

De exemplu, investițiile în energie regenerabilă și tehnologii emergente rămân relativ scăzute, lăsând țara nepregătită pentru trecerea globală către creșterea durabilă.

Înăsprirea monetară agresivă a RBA pentru a combate inflația a fost, de asemenea, o sabie cu două tăișuri.

Deși este necesară pentru stabilizarea prețurilor, creșterea rapidă a ratelor dobânzilor la 4,35% a înăbușit cheltuielile de consum, care reprezintă mai mult de jumătate din PIB-ul Australiei.

Trezorierul Jim Chalmers a recunoscut aceste provocări, dar încă nu a dezvăluit reforme cuprinzătoare pentru a le rezolva.

Politica de migrație a fost, de asemenea, o problemă controversată. În timp ce migrația netă a atins un record de 547.200 în 2023, factorii de decizie politică s-au confruntat cu critici pentru că nu s-au pregătit în mod adecvat pentru presiunea pe care acest aflux a pus-o asupra locuințelor și infrastructurii.

Deși guvernul a anunțat planuri de reducere a nivelurilor de migrație, experții susțin că o abordare mai bună ar implica valorificarea migrației pentru a crește productivitatea și inovația, abordând în același timp penuria de locuințe.

Poate economia australiană să se redreseze?

Economiștii sunt de acord că reformele structurale sunt esențiale pentru revigorarea economiei Australiei.

Prioritățile includ creșterea productivității prin investiții în tehnologie, educație și infrastructură; diversificarea exporturilor dincolo de mărfuri; și încurajarea inovației în sectoare cu creștere ridicată, cum ar fi energia regenerabilă și producția avansată.

Reforma fiscală este un alt domeniu critic. Sistemul fiscal din Australia rămâne puternic dependent de impozitele pe venit și pe corporații, cu o contribuție minimă din impozitele pe consum.

Trecerea către o structură fiscală mai echilibrată ar putea ajuta la finanțarea investițiilor necesare fără a suprasolicita gospodăriile și întreprinderile.

În cele din urmă, promovarea unei mai mari rezistențe în economie necesită reducerea dependenței de partenerii comerciali cheie precum China și dezvoltarea legăturilor mai puternice cu piețele emergente.

Această diversificare nu este doar esențială pentru stabilitatea economică, ci se aliniază și tendințelor globale de reducere a riscurilor lanțurilor de aprovizionare.