Pot remitențele să ridice economiile sau sunt o sabie cu două tăișuri?

Potrivit estimărilor Băncii Mondiale, remitențele către țările cu venituri mici și medii au ajuns la 685 de miliarde de dolari în 2024, în creștere de la 647 de miliarde de dolari în 2023.

Cu remitențele care se apropie de 905 de miliarde de dolari la nivel global, ridică întrebarea dacă acestea sunt un colac de salvare pentru familiile care se luptă sau o capcană care împiedică creșterea economică durabilă.

Țările cu cele mai mari intrări de remitențe

Statita a spus că India a primit intrări de 129 de miliarde de dolari, urmată de Mexic și China, cu 68 de miliarde de dolari și, respectiv, 48 de miliarde de dolari.

Pentru a înțelege semnificația acestor date, este important să luați în considerare antecedentele lor.

Remitențele pot reprezenta o mare parte a performanței economice generale în economiile mai mici și mai sărace.

Un exemplu notabil în acest sens este Tadjikistanul, care a înregistrat 45,4% din fluxurile de remitențe din PIB în 2024.

Dependența de remitențe este o tendință comună în țările în curs de dezvoltare, unde economia de origine se bazează în mare măsură pe lucrătorii expatriați pentru stabilitate financiară.

Asistența umanitară are un impact considerabil asupra rezilienței și durabilității economice, în special în guvernele fragile.

Economii fragile și dependență excesivă de remitențe

Datele Statista arată că economiile cele mai puțin rezistente se bazează în mare măsură pe remitențele primite.

Potrivit OCDE, trei dintre primele patru țări cu cea mai mare pondere din PIB din remitențe au fost, de asemenea, cele mai fragile.

În Nicaragua, remitențele reprezintă 27,2% din PIB.

Valul a fost alimentat în mare măsură de tulburările economice și politice persistente care i-au determinat pe mulți nicaraguani să plece, mai ales în SUA.

De asemenea, într-un alt exemplu ilustrativ al modului în care schimbarea ratingurilor de fragilitate poate avea consecințe microeconomice prin remitențe, situația din Honduras evidențiază acest punct.

Honduras a fost odată clasificată într-un context de „fragibilitate ridicată”, dar de atunci a fost retrogradată, dovada fluidității stabilității economice, dar și a dinamicii în schimbare a migrației și a remitențelor din regiune.

Potrivit datelor Băncii Mondiale, remitențele trimise în Venezuela au contribuit cu doar 3,7% din PIB în 2024, însumând 3,8 miliarde de dolari, reprezentând o creștere de 8,6% față de nivelul din 2023.

De ce avem această nevoie tot mai mare de lucrători migranți?

Analiștii OCDE atribuie, de asemenea, parțial creșterea remitențelor cererii puternice de lucrători migranți din cele mai mari economii.

Pentru a aborda problema predominantă a deficitului de forță de muncă în mai multe sectoare, numeroase națiuni se găsesc acum în căutarea unor remedii pentru forța de muncă externă.

Acest lucru, la rândul său, adâncește legăturile dintre colțurile de expediere și de primire ale lumii, iar fluxurile de remitențe reacționează direct la cerințele piețelor muncii.

În acest context, remitențele nu sunt doar transferuri; sunt activitate economică şi indicatori ai rezistenţei.

Acestea permit familiilor accesul să cheltuiască bani pentru școală, asistență medicală și întreprinderi, toate oferind căi de mobilitate ascendentă care altfel ar putea fi inaccesibile.

Context economic mai larg

Avansarea în domeniul tehnologiei a dus și la dezvoltarea sectorului remitențelor.

Remitențele au fost un motor puternic al creșterii în țările beneficiare, iar platformele digitale de plată au făcut mai ușor pentru migranți să trimită bani acasă.

Deși aceste afluxuri financiare pot susține economia într-o oarecare măsură, ele ridică întrebări suplimentare cu privire la impactul economic pe termen lung.

Sunt acele economii, dintre care multe se bazează pe remitențe, care investesc suficient în viitorul lor? Sau vor deveni prea dependenți și vor repeta cercul vicios al fragilității economice care poate fi agravat de recesiunea economică globală sau de fluctuația imigrației?