Rezultatele alegerilor din Canada sunt o dovadă că politicile lui Trump nu funcționează: ce urmează pentru noul prim-ministru?

Alegerile din Canada au avut inițial puțin de-a face cu politica externă.

Însă, când canadienii au mers la urne la începutul acestei săptămâni, acțiunile președintelui SUA au decis viitorul țării lor, cel puțin în mare parte.

Ceea ce a început ca un referendum privind creșterea costului vieții și oboseala politică a devenit însăși un vot pentru suveranitate.

Acum, cu Mark Carney conducând Partidul Liberal spre victorie, economia Canadei se află într-o poziție critică.

Noul prim-ministru are multe probleme de abordat, dar cel mai important, poporul canadian vrea să fie sigur că liderul său este cel potrivit pentru a-i conduce prin incertitudinea și haosul actual.

De ce războiul comercial al lui Trump a dat peste cap alegerile

Până la începutul anului 2025, liberalii canadieni păreau terminați.

Inflația creștea, accesibilitatea locuințelor se prăbușea, iar guvernul lui Justin Trudeau părea epuizat după aproape un deceniu la putere.

Liderul conservator, Pierre Poilievre, a condus confortabil sondajele.

Însă situația s-a schimbat rapid când președintele Trump și-a intensificat amenințările la adresa Canadei. Au fost anunțate noi tarife pentru automobilele, oțelul și aluminiul canadiene.

Trump a reluat chiar discuțiile despre transformarea Canadei în al 51-lea stat.

Combinația dintre suferința economică și insultă națională a declanșat un val de naționalism în toată Canada, și de data aceasta, nu în favoarea partidului conservator.

Mark Carney a folosit provocările lui Trump pentru a reformula alegerile.

El a avertizat că Trump vrea să distrugă economia Canadei pentru a impune controlul politic.

Mesajul său a mutat dezbaterea publică de la nemulțumirea internă la o criză existențială. Poilievre, pe de altă parte, s-a concentrat în principal pe problemele legate de costul vieții și nu a reușit să se adapteze la noua realitate.

În ultimele săptămâni, campania a devenit mai puțin despre moștenirea lui Trudeau sau promisiunile lui Poilievre și mai mult despre rezistența la presiunile străine.

Un număr record de 7,3 milioane de canadieni au votat anticipat, mulți motivați de furia față de retorica lui Trump.

Liberalii au profitat de această reacție adversă până la victorie, lăsându-i pe conservatori cu o altă înfrângere frustrantă, în ciuda faptului că au obținut mai multe locuri și voturi decât în ​​alegerile anterioare.

Ascensiunea lui Mark Carney și ce înseamnă aceasta pentru economia Canadei

Cariera politică a lui Mark Carney abia dacă exista înainte de acest an.

Fost bancher central, el nu deținuse niciodată o funcție electivă înainte de a deveni prim-ministru.

Totuși, el se afla într-o poziție unică pentru a conduce într-o perioadă în care canadienii tânjeau după competență în detrimentul carismei.

Experiența lui Carney la Banca Canadei, Banca Angliei și Goldman Sachs i-a conferit credibilitate instantanee în probleme economice.

Nu s-a prezentat ca un politician de carieră, ci ca un apărător al independenței financiare a Canadei. Într-un mediu global haotic, imaginea sa tehnocratică a rezonat profund cu alegătorii.

Carney a acționat rapid și pentru a se separa de politicile nepopulare din epoca Trudeau.

El a respins o propunere de creștere a impozitului pe câștigurile de capital, a ridicat taxa pe carbon pentru consumatori și a promis că se va concentra pe productivitate și exporturile de energie.

Campania sa s-a concentrat mai puțin pe noi promisiuni și mai mult pe a oferi sentimentul că poate menține țara unită sub presiune.

Și a funcționat. Abilitatea lui Carney de a transforma CV-ul unui tehnocrat într-o campanie naționalistă a stabilit un nou model pentru conducerea canadiană.

De asemenea, a indicat că următoarea fază a țării nu va fi una obișnuită. Va fi una cu ajustări mai ample.

Cum trebuie să se schimbe economia Canadei

Canada trimite aproximativ 75% din exporturile sale către Statele Unite.

În circumstanțe normale, acest nivel de integrare economică ar fi un punct forte. Dar sub o administrație americană ostilă, este o vulnerabilitate periculoasă.

În discursul său de victorie, Carney a recunoscut deja că relația economică pe care Canada s-a bazat timp de decenii s-a încheiat, spunând:

„Am depășit șocul trădării americane, dar nu ar trebui să uităm niciodată lecțiile. [...] Președintele Trump încearcă să ne distrugă pentru ca America să ne poată stăpâni. Asta nu se va întâmpla niciodată.”

Negocierile privind un nou acord economic și de securitate cu Washingtonul sunt așteptate să înceapă imediat, dar așteptările sunt scăzute. Politicile tarifare ale lui Trump sunt puțin probabil să se schimbe deocamdată.

În schimb, Carney a schițat o strategie pentru a construi reziliență.

Guvernul său intenționează să investească 5 miliarde de dolari canadieni într-un fond de diversificare a comerțului pentru a dezvolta noi piețe de export. Europa și țările din Commonwealth sunt cele mai probabile ținte.

Există, de asemenea, o presiune pentru reconstruirea capacității industriale canadiene, în special în producția de automobile și mineralele critice.

Viziunea lui Carney include un model „all-in-Canada” pentru producția de vehicule, folosind oțel, aluminiu și piese autohtone.

Deși detaliile sunt încă vagi, obiectivul este clar: reducerea dependenței de lanțurile de aprovizionare din SUA cât mai repede posibil.

Sectorul resurselor naturale din Canada, în special în Ontario și Alberta, va deveni esențial atât pentru securitatea economică, cât și pentru efectul de levier geopolitic.

Liberalii promit, de asemenea, un proces de aprobare simplificat pentru proiectele cheie din domeniul energiei și mineritului.

Carney își dorește ca Canada să devină o superputere energetică curată și convențională, exportând nu doar petrol și gaze, ci și materiile prime necesare vehiculelor electrice și producției aerospațiale.

Ce riscuri politice ar putea deraia acest plan

Câștigarea alegerilor a fost doar primul pas. Implementarea planului va fi mult mai dificilă, mai ales dacă liberalii nu obțin o majoritate în Parlament.

Dacă va fi forțat să guverneze cu o minoritate, Carney va avea nevoie de cooperarea partidelor mai mici.

Noii Democrați s-au prăbușit, obținând doar 5% din voturile naționale, iar liderul lor, Jagmeet Singh, a demisionat.

Blocul Québécois și-a menținut o oarecare putere, dar rămâne o forță separatistă axată pe interesele Quebecului.

Între timp, provinciile vestice precum Alberta și Saskatchewan sunt deja în plină desfășurare sub un alt mandat liberal.

Se vorbește despre referendumuri de secesiune.

Aceste provincii controlează o mare parte din energia și mineralele critice ale Canadei, ceea ce face ca nemulțumirea lor să fie mai periculoasă decât ar fi fost în deceniile anterioare.

Carney trebuie să echilibreze promisiunile sale privind tranziția verde cu o implicare reală în provinciile bogate în resurse.

Unii surse sugerează că ar putea anula plafonul emisiilor de petrol și gaze impus de Trudeau pentru a atenua tensiunile.

Alții susțin numirea unor personalități conservatoare în funcții diplomatice pentru a proiecta unitatea națională.

Eșecul de a gestiona această diviziune internă ar putea fractura capacitatea Canadei de a prezenta un front unit în negocierile comerciale și de securitate. Acest lucru ar slăbi tot ceea ce Carney încearcă să realizeze.

Va regândi Canada capitalismul în sine?

Există, de asemenea, o conversație economică mai profundă care începe sub suprafață.

Experiența războiului comercial și riscurile globalizării au reînnoit interesul pentru afacerile deținute de angajați și modelele cooperatiste.

Noua legislație federală adoptată anul trecut a introdus trusturile de proprietate a angajaților, facilitând transferul proprietății către angajați de către firme.

Susținătorii susțin că firmele democratice sunt mai rezistente în timpul șocurilor economice și mai puțin predispuse să mute locurile de muncă în străinătate.

Unii economiști consideră că Canada s-ar putea proteja de viitoarele presiuni externe încurajând o trecere mai amplă către modele de proprietate a angajaților.

Nu ar fi vorba doar despre naționalism economic, ci despre integrarea controlului asupra activelor direct în comunitățile canadiene.

Deși această idee rămâne deocamdată periferică, se potrivește cu noua eră a gândirii strategice pe care guvernul Carney pare pregătit să o îmbrățișeze.

Per total, economia Canadei intră într-o nouă eră, deoarece vremea presupunerilor ușoare despre prietenia cu SUA a luat sfârșit.

Calea Canadei trebuie acum să fie construită pe diversificare, reziliență și reafirmarea suveranității la fiecare nivel de politică.

Munca nu va fi ușoară. Nu va fi rapidă. Dar, pentru prima dată în ultimele decenii, Canada este obligată să se gândească nu doar la prosperitate, ci și la supraviețuire.