Rystad avertizează că riscurile punctelor de strangulare maritime amenință securitatea energetică globală

Securitatea energetică globală se confruntă cu o amenințare din ce în ce mai mare, deoarece cele mai vitale cinci puncte maritime din lume, cruciale pentru tranzitul global de petrol și gaze, sunt supuse unei presiuni tot mai mari din cauza conflictelor, pirateriei și pericolelor de mediu, potrivit unei analize recente a Rystad Energy.

În 2023, aproximativ 71,3 milioane de barili pe zi (bpd) de petrol și produse petroliere, împreună cu aproximativ 26 de miliarde de metri cubi pe zi (Bcfd) de gaz natural lichefiat, au fost transportați prin aceste puncte de strangulare, a declarat compania norvegiană de informații energetice.

Până în 2024, volumul de petrol și petrol a scăzut la 65 de milioane de barili pe zi, iar GNL la 24,8 miliarde de metri cubi pe zi.

Acest declin indică în mod clar o instabilitate în creștere în unele dintre cele mai importante ape din punct de vedere strategic ale lumii, au arătat datele lui Rystad.

Scăderile recente ale volumului se datorează parțial perturbărilor temporare, cum ar fi atacurile Houthi din Yemen și tensiunile Iran-Israel. 

Cu toate acestea, există și dovezi ale unei schimbări structurale pe termen lung, deoarece comercianții și guvernele redirecționează fluxurile prin Capul Bunei Speranțe și conductele alternative pentru a se adapta la instabilitatea actuală.

Impact probabil asupra țărilor 

China se confruntă cu o vulnerabilitate semnificativă din cauza dependenței sale de Strâmtoarea Ormuz și Strâmtoarea Malacca pentru transport. 

Acest lucru contrastează cu SUA, care este mai puțin expusă din cauza creșterii producției interne, spre deosebire de Asia și Europa, care sunt puternic dependente de aceste strâmtori.

"Am identificat cele cinci puncte de strangulare cele mai expuse riscului, am evaluat amenințările cu care se confruntă și am subliniat consecințele de anvergură pentru piețele globale de energie", a declarat Mrinal Bhardwaj, analist senior, cercetare upstream la Rystad.

Dinamica actuală a pieței dezvăluie o anticipare clară a instabilității maritime continue, după cum reiese din creșterea semnificativă a primelor de asigurare și a tarifelor de transport, a declarat compania de informații energetice. 

Această tendință ascendentă sugerează că piețele financiare iau deja în considerare riscurile sporite asociate rutelor maritime globale. 

Cu toate acestea, în ciuda acestui preț preventiv, închiderea completă a oricărui punct de strangulare maritim major – cum ar fi Canalul Suez, Strâmtoarea Ormuz sau Strâmtoarea Malaca – ar declanșa, fără îndoială, o creștere fără precedent a volatilității prețurilor, potrivit lui Rystad. 

Un astfel de eveniment nu numai că ar trimite unde de șoc în sectorul energetic, dar ar testa sever rezistența inerentă a lanțurilor globale de aprovizionare cu energie, ceea ce ar putea duce la perturbări pe scară largă și repercusiuni economice.

Aproximativ trei sferturi din cererea globală de petrol se bazează pe punctele de strangulare maritime pentru transport. Din aceasta, aproximativ un sfert traversează strâmtoarea Malacca, iar o cincime trece prin strâmtoarea Ormuz.

Strâmtoarea Malacca

Cu aproximativ 24 de milioane de barili pe zi de petrol și gaze, Strâmtoarea Malacca este cel mai mare punct de strangulare din lume.

Acest pasaj vital, situat între Oceanul Indian și Oceanul Pacific, servește ca o rută crucială pentru transportul majorității țițeiului și gazului natural lichefiat (GNL) din Orientul Mijlociu către țările asiatice, în special China și Japonia.

Importurile de țiței și condensat ale acestei rute sunt dominate de China, care reprezintă 50% din volumul total. Arabia Saudită este principalul exportator, contribuind cu 25% din cotă, au arătat datele Rystad.

Strâmtoarea Ormuz

Strâmtoarea Ormuz, între Iran, Oman și Emiratele Arabe Unite, este crucială pentru comerțul global cu energie. 

Acesta gestionează aproximativ o cincime din comerțul maritim mondial cu petrol și condensat (14,0 milioane bpd) și aproape jumătate din producția zilnică de petrol și condensat din Orientul Mijlociu, destinată în mare parte piețelor asiatice precum China și India. 

Jumătate din exporturile de petrol ale Arabiei Saudite și ale Emiratelor Arabe Unite și un sfert din cererea de petrol a Chinei tranzitează această strâmtoare. 

De asemenea, este vital pentru GNL, transportând o cincime din volumele globale, inclusiv două treimi din exporturile zilnice de gaze ale Qatarului (16,3 miliarde de metri cubi) către țări precum China, India și Coreea de Sud. Importurile de GNL ale Chinei prin strâmtoare au crescut de 2,5 ori în cinci ani, ajungând la 2,7 miliarde de metri cubi.

"Importanța strategică a Strâmtorii Ormuz a fost subliniată în timpul recentului conflict Iran-Israel, când parlamentul iranian a propus un proiect de lege pentru a o închide, deși planul a fost amânat", a spus Bhardwaj.

Canalul Suez și Bab El Mandeb

Strâmtoarea Bab el-Mandeb a apărut ca al doilea punct critic al Orientului Mijlociu, prezentând un alt risc potențial pentru stabilitatea comerțului global cu petrol și gaze.

Strâmtoarea Bab el-Mandeb leagă Marea Roșie de Golful Aden și Marea Arabiei, servind ca rută de transport maritim critică între Canalul Suez și Oceanul Indian.

Canalul Suez și conducta SUMED, ambele vitale pentru energia globală, leagă Marea Roșie de Marea Mediterană.

Atacurile Houthi de la sfârșitul anului 2023 au determinat scăderea volumelor de transport prin strâmtoarea Bab el-Mandeb cu aproape 50% în șase luni, afectând comerțul global cu petrol pe mare și menținând traficul sub normal. 

O închidere completă ar redirecționa navele în jurul Capului Bunei Speranțe, crescând timpii de călătorie și costurile de transport, tensionând și mai mult lanțurile de aprovizionare cu energie.

Capul Bunei Speranțe

Capul Bunei Speranțe, în extremitatea sudică a Africii de Sud, este acum o rută comercială maritimă alternativă crucială, transportând 8-10% din traficul maritim global. 

Fluxurile de petrol pe această rută au scăzut de la 7 milioane de barili pe zi în 2021 la 6 milioane de barili pe zi în 2023, în mare parte din cauza cererii reduse din China, a producției africane mai mici și a trecerii Indiei la țițeiul rusesc, a arătat analiza Rystad.

În 2024, traficul de petrol din jurul Capului Bunei Speranțe a crescut cu aproape 50%, la 8,7 milioane de barili pe zi. 

Această creștere a fost determinată de atacurile Houthi din Marea Roșie, determinând companiile de transport maritim să se redirecționeze.

Aproximativ 40% din acest petrol a fost destinat Chinei, porțiuni semnificative provenind din SUA și America de Sud. Producătorii din Orientul Mijlociu au deviat, de asemenea, țițeiul cu destinația europeană prin cap.

"În ciuda costurilor mai mari de transport și a timpilor de tranzit mai lungi, comercianții preferă din ce în ce mai mult Capul Bunei Speranțe din cauza riscurilor sale de securitate mai mici", a spus Rystad. 

Strâmtoarea Turcă

Între timp, Strâmtoarea Turcă, care cuprinde Bosfor și Dardanele, este o rută maritimă critică controlată de Turcia, care leagă Marea Mediterană și Marea Neagră. 

Această cale navigabilă strategică, care împarte Europa și Asia, este vitală pentru transportul global de energie, facilitând transporturile de petrol și GNL din regiunea caspică și Rusia către piețele asiatice și europene. 

Reprezentând aproximativ 5% din comerțul maritim global cu petrol, Strâmtorile au înregistrat aproximativ 3,5 milioane de barili pe zi de țiței și 0,5 miliarde de metri cubi de tranzit de GNL în 2023, cu volume similare proiectate pentru 2025.

Fluxul de petrol prin strâmtoarea Turcă a scăzut de la 3,5 milioane de barili pe zi în 2020 la 3,2 milioane de barili pe zi în 2022 din cauza COVID-19 și a conflictului Rusia-Ucraina, care a redus exporturile ucrainene cu 100.000 de barili pe zi. 

Fluxurile și-au revenit la 3,4 milioane bpd în 2023 și se așteaptă să rămână stabile în 2024.

Strâmtorile turcești sunt cruciale, dar sunt supuse diferitelor riscuri operaționale și geopolitice.