Economia Germaniei încearcă să cheltuiască pentru a ieși din stagnare

Economia Germaniei se confruntă cu o altă situație incomodă.

După două decenii în care s-a bazat pe exporturi și puterea industrială, modelul pare obosit. Creșterea s-a stabilizat, excedentul exporturilor se micșorează și chiar și consumul gospodăriilor se luptă să crească cifrele.

Unele semne indică o stagnare prelungită, în timp ce altele dau speranța unei reveniri. Care este cel mai probabil scenariu?

De ce economia a stagnat

Datele arată o țară care se luptă să crească.

După două trimestre consecutive de creștere modestă, PIB-ul Germaniei s-a contractat cu 0,3% în al doilea trimestru al anului 2025.

Creșterea anuală este acum de doar 0,2%, potrivit Oficiului Federal de Statistică. Exporturile au scăzut pe măsură ce tarifele americane de 15% pentru majoritatea bunurilor și 27,5% pentru automobile au afectat comerțul, iar companiile s-au confruntat cu o cerere mai slabă din partea Chinei.

Vechiul avantaj al Germaniei, care era dominația sa în automobile, mașini și produse chimice, este acum pus sub semnul întrebării.

Profitul net al Volkswagen a scăzut cu 36% în al doilea trimestru, subliniind cât de fragilă a devenit industria.

Substanțele chimice sunt, de asemenea, presate de costurile ridicate ale energiei și de oferta excesivă chineză. Construcțiile rămân slabe, iar construcțiile rezidențiale se vor stabiliza abia în 2025.

Bundesbank a încercat să ridice starea de spirit, arătând că producția industrială din iulie va crește cu 1,3% și a susținut că Germania ar putea evita o recesiune tehnică.

Dar asta nu schimbă tendința. Economia a stagnat din 2019, producția urmând să rămână stabilă în 2025.

De unde vine optimismul

Sondajele spun o poveste diferită. Indicele Ifo Business Climate a crescut la 89,0 în august, managerii fiind mai optimiști în ceea ce privește veniturile din următoarele șase luni. Sondajele PMI arată, de asemenea, o expansiune modestă.

Decalajul dintre datele concrete și sentiment este izbitor.

De ce sunt firmele atât de încrezătoare când cifrele sunt atât de slabe? Parțial pentru că se așteaptă ca politica să dea rezultate.

Cancelarul Friedrich Merz a promis o "toamnă a reformelor" cu stimulente fiscale, reforma pensiilor, schimbări de la asistență socială la muncă și o politică energetică mai favorabilă industriei.

Bruxelles-ul a aprobat, de asemenea, un program de 500 de miliarde de euro finanțat prin datorie pentru infrastructură și apărare.

Companiile se bazează pe aceste măsuri pentru a trece în sfârșit de la promisiune la livrare.

Un alt motiv pentru optimism este comerțul. Un acord UE-SUA ar putea reduce în curând tarifele auto de la 27,5% la 15% odată ce Bruxelles-ul va depune legislația potrivită.

Producătorii auto germani cred că va veni o ușurare, chiar dacă o taxă de 15% este încă de șase ori mai mare decât rata de 2,5% de care se bucurau înainte de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă.

În același timp, salariile reale din țară sunt în creștere, oferind un oarecare optimism și consumatorilor. Sindicatele au reușit să obțină acorduri salariale peste inflație în prelucrarea metalelor și producție.

Unii muncitori din fabrici au înregistrat creșteri de până la 20% după negocieri dificile, ridicând salariul lunar la nivel de intrare aproape de 2.800 de euro.

În plus, salariul minim al Germaniei va crește la 13,90 euro în 2026 și 14,60 euro în 2027, plasându-l printre cele mai mari din Europa.

De ce investitorii nu ar trebui să sărbătorească încă

Acest decalaj de optimism pare fragil deocamdată.

Încrederea se bazează pe reforme care nu sunt încă detaliate și pe scutiri tarifare care nu sunt încă în vigoare. Între timp, slăbiciunea economică nu va dispărea ușor.

Costurile energiei rămân mult mai mari decât în SUA, erodând competitivitatea.

Euro s-a apreciat cu 13% față de dolar și 11% față de yuan în acest an, ceea ce face ca exporturile să fie mai puțin competitive.

Firmele industriale lucrează sub capacitate, potrivit Bundesbank, ceea ce înseamnă că marjele de profit sunt subțiri și cheltuielile de capital vor rămâne probabil slabe.

Imaginea fiscală limitează, de asemenea, cât de departe poate merge Berlinul. Deficitul este proiectat la 2,7% din PIB în 2025, crescând la 2,9% în 2026.

Datoria va crește la 64,7% din PIB. Guvernul dezbate deja reduceri de 30 de miliarde de euro în bugetul pe 2027 pentru a compensa creșterea cheltuielilor pentru infrastructură și apărare.

Această discuție despre austeritate riscă să anuleze stimulentele de astăzi înainte ca acestea să se instaleze.

Și, în sfârșit, cetățeanul german de rând nu simte același optimism pe măsură ce șomajul crește în general. Numărul șomerilor a urcat peste trei milioane în august pentru prima dată în peste un deceniu, împingând rata șomajului la 6,4% și evidențiind presiunea asupra gospodăriilor, pe măsură ce cererea de forță de muncă încetinește și companiile reduc.

Pentru investitori, acest mix înseamnă că activele germane legate de cheltuielile publice, cum ar fi construcțiile, furnizorii de infrastructură și contractorii de apărare, par mai bine plasate decât industriile expuse tensiunilor comerciale din SUA.

Automobilele rămân un sector cu risc ridicat, cu o reducere de preț, dar nu garantată. Industria chimică și industriile mari consumatoare de energie nu își vor reveni până când costurile energiei nu vor fi mai mici din punct de vedere structural.

Ce ar putea schimba povestea

Perspectivele pe termen scurt sunt sumbre, dar nu fără speranță. Dacă UE acționează rapid pentru a declanșa reducerea tarifelor din SUA, automobilele germane ar putea beneficia de o ușurare parțială până la începutul anului 2026.

Dacă Merz reușește să adopte reforme reale în ceea ce privește pensiile, energia și bunăstarea, încrederea s-ar traduce în investiții. Licitațiile publice pentru proiecte de infrastructură și apărare se vor filtra în economia reală anul viitor.

Totuși, problema mai profundă este competitivitatea. Merz a fost direct, spunând că Germania se află într-o "criză structurală" și că mari părți ale economiei nu mai sunt competitive din punct de vedere al prețurilor.

Dacă costurile energiei nu scad în mod previzibil și sarcinile de reglementare nu se relaxează, orice redresare va fi temporară. Decalajul dintre Germania și economiile mai agile se va mări.

Riscul și oportunitatea unică

S-ar putea ca Germania să nu intre într-o recesiune în 2025, dar creșterea este și ea exclusă.

Asta face ca traiectoria țării să fie neobișnuit de binară. Fie reformele și cheltuielile dau rezultate în 2026, oferind Germaniei primul an de creștere reală de dinainte de pandemie, fie decalajul de optimism se prăbușește și stagnarea devine înrădăcinată.

Trei semne de urmărit sunt calendarul legislației UE pentru reducerea tarifelor auto, prețurile energiei industriale din Germania fără taxe și livrarea licitațiilor de infrastructură. Acestea vor decide dacă 2026 arată ca o creștere de 1% sau mai aproape de zero.

Lumea s-a obișnuit cu Germania ca putere de export. Următorii doi ani vor arăta dacă se poate reinventa ca o economie echilibrată, cu cerere internă, energie competitivă și reforme credibile.

Deocamdată, datele spun că stagnează. Speranța este în conducta politică. Dacă această speranță devine realitate este cea mai mare poveste economică din Europa de astăzi.