Conflictul din Iran va fi greu de încheiat, spune Dr Anita Kellogg la Zero Sum

Prețurile la petrol au oscilat violent, pe măsură ce conflictul din Iran amenință unul dintre cele mai importante puncte critice energetice ale lumii, în timp ce Washingtonul se confruntă cu o provocare strategică separată în relația sa cu China.

Rezultatul este un peisaj geopolitic în care puterea militară, securitatea energetică, tehnologia și comerțul sunt din ce în ce mai interconectate.

Aceasta a fost tema ultimului episod din Zero Sum, unde Harsh Vardhan de la Invezz a discutat cu Dr Anita Kellogg, profesor asistent la National Defense University din Washington, DC, despre implicațiile conflictului din Iran, poziția Americii ca superputere globală, viitorul summit SUA-China și ce înseamnă toate acestea pentru investitori.

Puterea economică a Americii rămâne formidabilă

Kellogg a respins ideea că Statele Unite își pierd deja poziția de putere economică dominantă la nivel mondial.

"Cred că SUA rămân, cu siguranță, cea mai formidabilă forță economică de pe glob."

Dar a făcut distincție între forța economică și percepțiile asupra puterii militare.

Conflictul prelungit cu Iranul, a susținut ea, ar putea submina încrederea în capacitatea Americii de a duce la bun sfârșit campanii militare atunci când obiectivele sunt limitate și războiul nu avansează la fel de rapid precum se așteaptă.

"Cel mai mare impact este asupra percepțiilor legate de puterea militară."

Aceasta contează mult dincolo de Orientul Mijlociu. Orice semne de întrebare privind eficacitatea militară a SUA sunt strâns legate de o întrebare strategică mult mai importantă: cum ar răspunde Washingtonul în fața unui potențial conflict care implică China și Taiwan.

Iranul a transformat infrastructura energetică într-o armă

Unul dintre cele mai pregnante teme ale discuției a fost modul în care Iranul a reușit să combine presiunea economică cu rezistența militară.

Kellogg a susținut că Teheranul s-a pregătit în mod deliberat să folosească mijloace economice de stat pentru a compensa vulnerabilitățile sale militare, Strâmtoarea Hormuz oferind o pârghie deosebit de puternică.

"Iranul a reușit, cu înțelepciune, să încorporeze mijloace economice de stat."

Importanța strâmtorii se extinde mult dincolo de SUA.

Orice perturbare susținută amenință fluxurile energetice și majorează costurile de transport și combustibil în economiile care depind de țițeiul din Orientul Mijlociu.

Pentru investitori, asta face ca petrolul unul dintre cele mai clare canale prin care conflictul se poate răspândi în economia globală.

Războiul din Iran ar putea fi mai greu de încheiat decât a fost de declanșat

Conflictul ridică, de asemenea, o întrebare mai fundamentală: ce se întâmplă când obiectivul militar nu este clar și nu există o cale evidentă de ieșire?

Kellogg a fost sceptică că războiul se va rezolva rapid, în special având în vedere incertitudinea legată de obiectivele politice ale Washingtonului.

"Cred că acest conflict va fi foarte greu de încheiat și nu sunt sigură că SUA au un plan în acest sens."

Acea incertitudine ar putea menține riscul geopolitic ridicat pentru investitori, în special pe piețele energetice.

Kellogg se așteaptă ca prețurile petrolului să rămână volatile și a declarat că este pesimistă în privința unei rezolvări substanțiale a conflictului din Iran în următoarele 30 de zile.

China ar putea obține avantaje strategice pe fondul dispersării atenției Americii

În timp ce Washingtonul rămâne concentrat asupra Iranului, Beijingul are o oportunitate de a observa limitele capacității militare a SUA și de a exploata zone în care are pârghie economică.

Kellogg a spus că conflictul este "în mod cert avantajos strategic pentru China", în special pentru că evidențiază dificultatea înlocuirii sistemelor de armament și a susținerii operațiunilor militare prelungite.

China deține, de asemenea, o pârghie semnificativă prin controlul asupra mineralelor critice.

Potrivit lui Kellogg, China procesează aproximativ 90% din mineralele critice folosite în sisteme de apărare, producția de semiconductori, infrastructura electrică și alte tehnologii avansate.

Acea dependență ar putea deveni deosebit de importantă pe măsură ce SUA și China concurează în domeniul inteligenței artificiale și al calculului avansat.

Pământurile rare și semiconductoarele ar putea decide următoarea negociere dintre SUA și China

Așadar, mult așteptatul summit Trump–Xi programat pentru luna viitoare ar putea aborda mult mai mult decât tarifele.

Kellogg se așteaptă ca Washingtonul să caute o oarecare relaxare a restricțiilor chineze asupra mineralelor critice, în timp ce Beijingul este probabil să solicite relaxarea controlului american asupra exporturilor de semiconductori.

Tensiunea strategică este clară. SUA rămân înaintea Chinei în privința inteligenței artificiale avansate, potrivit lui Kellogg, dar China controlează inputuri-cheie necesare pentru producția în domeniul apărării și în tehnologiile de vârf.

În același timp, companiile americane de semiconductori au puternice stimulente comerciale de a recâștiga accesul la piața chineză.

Aceasta creează o convergență neobișnuită între interesele corporative și geopolitică, companii precum Nvidia având potențial un interes semnificativ în rezultatul negocierilor diplomatice.

Investitorii ar putea fi nevoiți să includă geopolitica în prețuri peste tot

Conversația s-a întors în cele din urmă la o problemă din ce în ce mai familiară investitorilor: semnalele tradiționale de piață pot fi copleșite de șocuri geopolitice.

Kellogg a avertizat că prețurile petrolului pot rămâne volatile și i-a îndemnat pe investitori să fie precauți în privința companiilor de semiconductori, date fiind rezultatele mixte și preocupările persistente privind o bulă a inteligenței artificiale.

Perspectiva ei de piață a fost prudent constructivă în privința posibilității unei relaxări a restricțiilor chineze asupra pământurilor rare, pesimistă în privința perspectivei unei rezolvări rapide a conflictului din Iran și concentrată pe companiile de apărare ca factor imprevizibil în contextul în care guvernele caută să-și refacă stocurile de arme.

Pentru investitori, lecția mai importantă poate fi că geopolitica nu mai este un risc separat aflat în afara portofoliului.

Punctele critice energetice, mineralele critice, lanțurile de aprovizionare cu semiconductori și cheltuielile militare devin din ce în ce mai mult parte a aceleiași ecuații investiționale.

Urmăriți episodul complet al Zero Sum pentru discuția integrală și abonați-vă pentru mai multe conversații despre piețe, bani și geopolitică.