De ce 2026 ar putea fi un an definitoriu pentru piețele comerciale și energetice din America Latină

America Latină se îndreaptă spre un an crucial în 2026, pe măsură ce noile tarife ale SUA și creșterea producției de petrol schimbă perspectivele economice și energetice ale regiunii.

Analiștii spun că un amestec de bariere comerciale relativ moderate și extinderea producției de țiței ar putea oferi unor țări un avantaj competitiv, creând în același timp dificultăți pentru altele.

Alejandro Grisanti, economist-șef la Ecoanalítica din Republica Dominicană, a declarat pentru Invezz că regimul tarifar inegal produce deja câștigători și învinși clari.

"Majoritatea țărilor din America Latină au înregistrat doar o creștere de 10% a tarifelor, în special în America Centrală și Caraibe, cu excepții precum Nicaragua," a spus Grisanti.

Nu toate economiile sunt poziționate să beneficieze. Mexicul se confruntă cu tarife de până la 25%, în timp ce Brazilia se confruntă cu creșteri de aproximativ 50%, o combinație care riscă să afecteze comerțul cu SUA.

Venezuela, Bolivia și Nicaragua au înregistrat creșteri tarifare de aproximativ 15%, reflectând un amestec de considerente economice și politice.

Grisanti a spus că negocierile sunt încă în curs și se așteaptă ca tarifele să se stabilizeze în intervalul de 10%–15% pentru majoritatea Americii Latine, un nivel pe care l-a descris ca fiind un beneficiu net pentru regiune.

Peisajul tarifar: impact mai mic decât preconizarea

În 2025, SUA au avansat cu o agendă politică care a impus creșteri largi ale tarifelor pentru importurile din America Latină și Caraibe.

Deși previziunile consensuale timpurii indicau o contracție bruscă a comerțului pe termen scurt, datele ulterioare au arătat că creșterea exporturilor a continuat, susținută de o cerere rezilientă și de dinamica prețurilor.

Comerțul dintre America Latină și Caraibe era pe cale să continue să se extindă în 2025, în ciuda noului regim tarifar american, valorile fiind prognozate să crească cu aproximativ 5%, față de 4,5% în 2024, conform unui raport din noiembrie 2025 al Comisiei Economice a Națiunilor Unite pentru America Latină și Caraibe, citat de Reuters.

Creșterea a fost determinată în mare parte de o creștere de 4% a volumelor de export și o creștere modestă a prețurilor nete.

Impactul imediat al tarifelor mai mari s-a dovedit a fi mai puțin disruptiv decât se aștepta, a precizat raportul, deoarece companiile americane au accelerat importurile și au acumulat stocuri înainte de aplicarea legii, în timp ce comerțul cu piețele asiatice a rămas robust.

Datele ECLAC privind transportul aerian au arătat, de asemenea, că exporturile din America Latină și Caraibe se confruntă cu un tarif efectiv mediu american de aproximativ 10%, cu aproximativ șapte puncte procentuale sub media globală, un decalaj care a ajutat la atenuarea impactului asupra fluxurilor comerciale.

America Latină devine un centru de creștere a petrolului

Dincolo de comerț, America Latină este pe cale să devină principala sursă mondială de creștere a ofertei de petrol în 2026, remodelând piețele globale de energie și provocând producătorii tradiționali.

Oxford Economics estimează că regiunea va adăuga aproximativ 1,6 milioane de barili pe zi de producție nouă, devenind astfel cel mai mare contributor la oferta incrementală în afara OPEC+.

Brazilia conduce o mare parte din această creștere, condusă de dezvoltările offshore de pre-sare ale Petrobras, cu o producție totală estimată să atingă 5,5 milioane de barili pe zi.

Guyana se extinde, de asemenea, rapid prin blocul Stabroek condus de ExxonMobil, poziționând țara ca un nou intrant important pe piețele globale de petrol.

Argentina crește oferta prin creșterea eficienței la Vaca Muerta, consolidând rolul Americii de Sud ca producător de țiței de calitate medie și ușoară.

Mexicul, în schimb, împreună cu alte câteva țări, observă cum producția stagnează sau crește doar marginal din cauza domeniilor mature, investițiilor slabe și constrângerilor de reglementare.

Context global

La nivel global, producția de petrol a SUA este așteptată să crească mai lent, adăugând aproximativ 400.000 de barili pe zi, în mare parte datorită creșterii productivității în șist.

Membrii OPEC+, inclusiv Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, sunt proiectați să adauge aproximativ 1 milion de barili pe zi până la mijlocul anului 2026. Se așteaptă ca producția Rusiei să se stabilizeze înainte de a scădea, pe măsură ce sancțiunile și limitele tehnice intră în vigoare.

Se așteaptă ca creșterea combinată a ofertei globale să influențeze prețurile.

Oxford Economics prognozează că țițeiul Brent va scădea la 58 de dolari pe baril până la sfârșitul anului 2026 și la 55 de dolari în 2027, presupunând o producție OPEC+ disciplinată și o reținere de capital în rândul producătorilor americani de șist.

Implicații pentru America Latină

Combinația dintre tarife moderate și creșterea producției de energie ar putea oferi mai multor economii latino-americane un avantaj strategic.

Republica Dominicană, de exemplu, beneficiază de creșteri limitate ale tarifelor care îi îmbunătățesc competitivitatea față de exportatorii europeni.

Brazilia și Guyana au de câștigat pe urma veniturilor mai mari din petrol și a relevanței geopolitice tot mai mari ca furnizori de încredere, în timp ce creșterea constantă a producției din Argentina adaugă reziliență la nivel regional. Mexicul și Brazilia, însă, se confruntă cu condiții mai dure din cauza tarifelor mai mari și a provocărilor politice interne.

Grisanti a spus că impactul inegal al tarifelor ar putea redirecționa fluxurile comerciale și de investiții.

Perspective pentru 2026

America Latină intră în 2026 confruntându-se atât cu oportunități, cât și cu riscuri. Creșterea producției de petrol crește veniturile și influența globală, în timp ce relațiile comerciale atent gestionate oferă unor țări selectate un avantaj competitiv.

Factorii de decizie și investitorii vor urmări îndeaproape discuțiile comerciale ale SUA, expansiunea sectorului energetic și schimbările geopolitice.

Dacă tendințele actuale persistă, regiunea ar putea deveni atât un furnizor major de energie, cât și o forță mai competitivă în comerțul global.

Țările care aliniază cu succes creșterea energiei cu politicile comerciale strategice pot obține avantaje de durată, marcând un potențial punct de cotitură în traiectoria economică a Americii Latine.

Această intersecție se reflectă în perspectivele pentru 2026. Combinația dintre tarifele moderate ale SUA și creșterea producției de petrol conduse de Brazilia, Guyana și Argentina creează o fereastră pentru creștere.

Grisanti a spus că țările capabile să se adapteze acestor schimbări au oportunitatea de a se repoziționa pe piețele globale de comerț și energie.

Cu o planificare atentă, 2026 ar putea marca un pas decisiv spre transformarea Americii Latine într-un hub energetic global și o regiune comercială mai competitivă.