SUA atacă Insula Kharg: de ce acest punct de blocaj petrolier ar putea fi decisiv?

Războiul cu Iranul a zdruncinat deja pieţele petrolului, dar cel mai recent atac al SUA asupra Insulei Kharg dezvăluie ceva mai profund despre modul în care acest conflict s-ar putea desfăşura.

Insula nu este doar o ţintă militară în Golful Persic. Ea este punctul în care economia Iranului se leagă de sistemul petrolier global.

Washingtonul a lovit instalaţii militare acolo vineri noaptea, lăsând însă terminalele petroliere neatinse. Acea alegere spune mai mult despre strategia războiului decât orice discurs de la Casa Albă.

Mica insulă care transportă petrolul Iranului

Insula Kharg se află la aproximativ 26 de kilometri de coasta Iranului, în Golful Persic. Nu este mare. Totuşi, gestionează aproape 90% din exporturile de ţiţei ale Iranului, cu aproape 1 miliard de barili care trec anual prin ea.

Conductele provenite din câmpuri petroliere majore duc direct către insulă. Rezervoare mari stochează ţiţeiul înainte ca acesta să fie încărcat pe petroliere la cheiuri maritime lungi.

Aceste terminale pot acomoda cele mai mari vrăbii de ţiţei din lume, navele care transportă petrolul peste oceane către rafinării.

Majoritatea acelui ţiţei merge acum către China, care a devenit cumpărătorul dominant al petrolului iranian în condiţiile sancţiunilor.

Grupurile care urmăresc petrolierele estimează că Iranul a fost în proces de a exporta aproximativ 1.1 milioane până la 1.5 milioane de barili pe zi în timpul războiului. Aproape tot trece prin Kharg.

Dacă insula încetează să funcţioneze, exporturile de petrol ale Iranului scad brusc. Puţine porturi alternative pot gestiona acelaşi volum de expediţii.

Pentru o ţară care depinde puternic de veniturile din petrol, insula funcţionează ca o vană. O închizi şi fluxul de numerar încetineşte rapid.

De ce SUA au lovit, dar au cruţat petrolul

Preşedintele Donald Trump a spus forţele SUA au distrus ţinte militare pe Insula Kharg, dar au evitat infrastructura petrolieră. Mass-media iraniană a raportat explozii în apropierea sistemelor de apărare aeriană, a unei baze navale şi a altor facilităţi militare.

Faptul că terminalele petroliere au fost lăsate intacte nu a fost întâmplător. Distrugerea lor ar fi produs consecinţe globale imediate. Agenţia Internaţională pentru Energie spune deja că războiul a cauzat cea mai mare perturbare a ofertei de petrol înregistrată vreodată.

Punerea offline a exporturilor Iranului ar strânge şi mai mult piaţa şi ar împinge preţurile în sus, într-un moment în care traficul în Strâmtoarea Hormuz este deja sub presiune.

În schimb, lovitura a eliminat active defensive, lăsând levierul economic neatins.

Mesajul este simplu. Washingtonul poate atinge cel mai valoros hub petrolier al Iranului ori de câte ori vrea, dar nu şi-a folosit încă acel glonţ.

Infrastructura energetică stă acum în mijlocul conflictului ca o pârghie de negociere.

Coridorul maritim de care depind toţi

Importanţa Kharg creşte când este luată în considerare poziţia sa.

Insula se află în interiorul Golfului Persic, nu departe de Strâmtoarea Hormuz. Acă acel canal îngust transportă aproximativ o cincime din comerţul petrolier mondial.

În ultimele două săptămâni, traficul prin strâmtoare a încetinit dramatic pe măsură ce navele evită regiunea şi primele de asigurare cresc.

Unii exportatori din Golf au limitat deja expediţiile din cauza preocupărilor de securitate.

Dacă traficul de petroliere se opreşte complet, impactul se răspândeşte mult dincolo de Iran. Arabia Saudită, Kuweit, Irak şi Emiratele Arabe Unite se bazează toate pe aceeaşi rută pentru a trimite ţiţei în Asia şi Europa.

De aceea Statele Unite au semnalat că Marina va începe să escorteze petrolierele prin strâmtoare.

Obiectivul este simplu. Menţine circulaţia petrolului şi previne un şoc al ofertei care s-ar extinde mult dincolo de Orientul Mijlociu.

Pieţele energetice înţeleg riscul. Preţurile petrolului au sărit cu mai mult de 40% de la începutul războiului.

Ţintele care ar putea escalada războiul

Iranul a avertizat că orice atac asupra infrastructurii sale petroliere va declanşa represalii împotriva instalaţiilor energetice legate de Statele Unite din întreaga regiune.

Această ameninţare include rafinării, terminale de export şi conducte.

Câteva situri ies în evidenţă în sistemul energetic global.

Facilitatea de procesare a petrolului Abqaiq stabilizează o mare parte din producţia de ţiţei a Arabiei Saudite înainte de export. Terminalul petrolier Ras Tanura este unul dintre cele mai mari porturi de încărcare din lume.

Hub-ul petrolier Fujairah serveşte drept un important centru de depozitare şi expediere în afara Strâmtoarei Hormuz.

Un memento al riscului a venit în 2019 când dronele au lovit instalaţii saudite la Abqaiq şi au eliminat temporar aproximativ 5% din oferta globală de petrol.

Aceasta s-a întâmplat într-o piaţă relativ stabilă. Aceeaşi perturbare în timpul unui război activ ar lovi un sistem deja strâns.

Până acum, luptele au evitat în mare măsură atacurile directe asupra infrastructurii petroliere. Acea reţinere s-ar putea să nu reziste pentru totdeauna.

Ce ar trebui să urmărească investitorii acum?

Cele mai importante semnale în săptămânile următoare s-ar putea să nu vină din actualizările de pe câmpul de luptă, ci din logistică petrolieră.

Mișcările petrolierelor, ratele asigurărilor de transport maritim și activitatea de încărcare la Kharg vor dezvălui mai mult despre direcţia conflictului decât informările militare zilnice.

Iranul pare în continuare să exporte ţiţei prin insulă, deşi ritmul a fluctuat pe măsură ce navele ezită să intre în Golf.

Analiştii de la JPMorgan Chase & Co. estimează că dacă insula rămâne operaţională, Iranul ar putea menţine capacitatea de export în jurul a 1.5 milioane până la 1.7 milioane de barili pe zi.

Dacă conductele, rezervoarele de stocare sau cheiurile de încărcare ale insulei ar fi deteriorate, reducerile de producţie ar urma probabil. Zăcămintele iraniene nu pot continua să pompeze la infinit fără un loc unde să trimită petrolul.

Pentru investitori, semnificaţia Insulei Kharg depăşeşte o singură facilitate. Ea a devenit punctul de presiune al întregului conflict.

Planificatorii militari cunosc acest fapt, la fel şi traderii de energie.

Petrolul se tranzacţionează aproape de pragul psihologic de $100 pe baril. Pieţele ştiu că Kharg funcţionează în continuare astăzi.

Ştiu, de asemenea, cât de repede s-ar putea schimba asta. Iar scenariul cel mai grav încă nu este inclus în preţuri.