Petroyuan sau dolarul? Conflictul din Hormuz declanșează o luptă valutară globală

Importanța dolarului american în comerțul global a suferit un recul în ultimii ani, însă o scădere liniară nu pare a fi iminentă. 

Iranul intenționează să redeschidă Strâmtoarea Ormuz, condiționând trecerea de o taxă obligatorie de până la $2 milioane per navă, de plătit în yuan chinezesc (renminbi) sau în criptomonedă. Aplicabilitatea acestei cerințe este incertă, experții juridici considerând taxa ilegală.

Controlul efectiv și complet asupra strâmtorii, demonstrat de Iran în ultimele șase săptămâni, ridică întrebări importante privind posibila ocolire a acestor măsuri de către alte state.

Dezvoltările recente din conflictul cu Iranul sunt privite favorabil de cei care anticipează o slăbire a dolarului american. Ei văd această situație ca un semn al presupusului sfârșit al petrodolarului, interpretându-o drept o nouă provocare la adresa poziției dominante a dolarului în sistemul monetar global.

Având în vedere că aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu țiței și GNL tranzitează Strâmtoarea Ormuz, influența iraniană ar putea, în principiu, să perturbe decontarea acestor livrări în dolari SUA. 

Mai mult, deoarece majoritatea acestor transporturi energetice sunt destinate Asiei, există deja un stimulent pentru a se regla tot mai mult acest comerț în yuanul chinezesc (CNY).

Sfârșitul petrodolarului: divergențe între experți

Poziția dolarului american ca principală monedă de rezervă mondială se bazează în primul rând pe utilizarea sa dominantă ca monedă intermediară în comerțul internațional. Această dominație înseamnă că USD este folosit extins nu doar în comerțul direct cu SUA, ci și în tranzacții între țări care nu includ America. 

Dovada acestui fenomen reiese din faptul că ponderea dolarului în sistemele de plată internaționale depășește cu mult cota efectivă a SUA în comerțul mondial, conform Journal of International Economics.

Acest fapt se datorează, în parte, tranzacțiilor cu mărfuri care sunt decontate în dolari.

„Totuși, nu credem că statutul dolarului este pus serios în pericol din cauza presupuselor eforturi ale Iranului de a stabili «petroyuanul»,” a declarat Thu Lan Nguyen, șefa cercetării FX și mărfuri la Commerzbank AG, într-un raport. 

În plus, Dan Alamariu, strategul geopolitic-șef al Alpine Macro, nu este de acord cu ideea unui declin american.

Vineri, el a scris într-o notă că lăsarea regimului iranian intact și cu un anumit control asupra strâmtorii ar fi un „eșec strategic” pentru SUA și o umilire pentru Trump.

„Întrebarea mai mare este dacă aceasta marchează sfârșitul statutului de superputere americană, dominația dolarului și a petrodolarului. Mai posibil dacă Iranul ajunge să controleze SoH, dar noi nu am paria pe asta,” a fost citat Alamariu într-un raport Fortune.com. 

Alamariu a respins, de asemenea, comparațiile cu Criza Suezului din 1956. În acel episod, SUA au forțat Marea Britanie și Franța să renunțe la efortul de recucerire a Canalului Suez, marcând încheierea statutului lor de mari puteri.

Alamariu a remarcat că petrodolarul se confruntă cu un risc sporit. Totuși, el a scris că Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC) are un stimulent puternic să mențină legături strânse cu Washingtonul, din percepția că Beijingul este foarte apropiat de Iran.

Poziția dominantă a dolarului, conform analiștilor de pe Wall Street, este susținută fundamental de rolul său ca monedă cerută pentru comerțul mondial cu petrol. 

Totuși, ascensiunea yuanului, în special în contextul conflictului cu Iranul, poate duce la apariția unui „petroyuan”. Această schimbare este luată în considerare pe fondul percepției că garanțiile tradiționale de securitate ale SUA și protecția navigației libere slăbesc, în fața atacurilor persistente cu drone care au reușit să pătrundă apărarea aeriană americană.

Scădere în comerțul global al regiunii Golfului

În 2024, țițeiul, produsele petroliere și gazele naturale au reprezentat împreună aproximativ 10% din comerțul mondial de bunuri, conform datelor Comtrade. Din acest total, inițiativele planificate de guvernul iranian ar afecta direct sub douăzeci la sută.

Deoarece statele din Golf primesc plata pentru exporturile energetice în dolari SUA, ele dețin în consecință majoritatea rezervelor lor valutare în aceeași monedă.

„Această practică este susținută și de faptul că ratele lor de schimb (cu excepția Kuweitului) sunt ancorate de dolar, ceea ce impune rezerve substanțiale de USD pentru a menține ancorarea,” a spus Nguyen de la Commerzbank. 

În pofida acestui lucru, cifrele rămân relativ modeste. Datele GCC indicau că rezervele valutare ale statelor din Golf au totalizat recent aproximativ $800 miliarde. 

Conform datelor Fondului Monetar Internațional (FMI), aceasta reprezintă puțin sub 7% din totalul rezervelor valutare mondiale.

Dacă statele din Golf ar renunța la ancorarea la dolar și, ulterior, ar reduce rezervele în dolari, ponderea dolarului în rezervele globale ar scădea probabil doar cu câteva puncte procentuale, cu o cifră mică, conform lui Nguyen.

Dominanța dolarului se erodează treptat, evidențiată de planurile Iranului și de scăderea cotei dolarului în rezervele valutare globale, care a coborât de la 70% în 2000 la puțin sub 60% recent.

Deși unii ar sublinia rolul efectelor de evaluare, cota persistent ridicată a dolarului poate fi privită ca o strategie deliberată. Studiile indică faptul că băncile centrale, în special cele cu rezerve substanțiale, își gestionează activ deținerile valutare prin cumpărări și vânzări, sugerând că această alocare este intenționată.

Suport structural durabil pentru dolar

Dominanța dolarului a scăzut recent, în special în rezervele băncilor centrale care se îndepărtează de dolar către monede „non-tradiționale”, așa cum confirmă Journal of International Economics. 

Această schimbare este determinată de geopolitică, în special de la începutul războiului din Ucraina, când țările mai puțin aliniate cu Occidentul reglementează tot mai frecvent plăți în renminbi, monede locale sau alte alternative, în loc de USD sau EUR.

State sancționate precum Rusia (cu rezerve mari înainte de război) și Iran, tăiate din sistemul de plăți în USD, trebuie să folosească monede sau sisteme alternative pentru comerț.

O întrebare critică este cât de durabile vor fi efectele sancțiunilor occidentale și dacă această traiectorie se va accelera.

„În opinia mea, acest lucru depinde în primul rând de modul în care statele care anticipează potențiale conflicte cu SUA sau UE percep riscul de sancțiuni - asemănător celor impuse Rusiei sau Iranului,” a spus Nguyen. 

Beneficiile dolarului sunt clare, existând rapoarte care sugerează că guvernul rus s-ar putea întoarce la sistemul USD după un acord de pace, în pofida anilor în care a încercat să slăbească dominația dolarului.

Paul Blustein, cercetător la Center for Strategic and International Studies, a susținut că, chiar dacă petrodolarul ar declina, dominația dolarului este susținută de alți factori fără rival. 

El a menționat în special adâncimea, amploarea și lichiditatea fără egal ale piețelor financiare americane, alături de capacitatea de a transfera bani peste granițele SUA cu aproape nicio restricție, într-un articol pentru Fortune.