Grecia este în fruntea cheltuielilor NATO în domeniul apărării, în timp ce tensiunile cu Turcia conduc la un impuls strategic

Grecia este din nou printre cei mai mari cheltuitori de apărare din NATO, cu date noi care arată că națiunea mediteraneană a alocat 3,1% din PIB cheltuielilor militare în 2024.

Doar patru membri NATO au cheltuit o parte mai mare din producția lor națională pentru apărare: SUA, Polonia, Letonia și Estonia.

În timp ce aceste cifre reflectă anxietățile regionale mai largi cu privire la acțiunile Rusiei în Ucraina, motivațiile Greciei sunt mai complexe – înrădăcinate într-o rivalitate de lungă durată și nerezolvată cu Turcia.

Bugetul de apărare supradimensionat al țării joacă un rol geopolitic crucial, atât în asigurarea intereselor sale regionale, cât și în sporirea influenței sale în cadrul NATO.

În timp ce alianța încearcă să-și ridice ținta la 5% din PIB, Grecia se află într-o poziție unică: deja aproape de vârf, dar se luptă să transforme cheltuielile în pregătire militară completă.

Rivalitatea cu Turcia duce la o alocare ridicată a apărării

Tensiunile persistente ale Greciei cu Turcia sunt esențiale pentru investițiile sale militare susținute.

Cele două națiuni, în ciuda faptului că ambele sunt aliate NATO, au o moștenire de conflicte, inclusiv dispute teritoriale asupra Ciprului, granițe maritime și suveranitatea a numeroase insule din Marea Egee.

Aceste insule – dintre care multe se află la doar câțiva kilometri de coasta turcească – sunt puternic garnizoane de forțele grecești.

Potrivit estimărilor NATO, aceste desfășurări strategice umflă semnificativ proiectul de lege al apărării al Greciei.

Fiecare insulă are nevoie de propria prezență de trupe, sprijin logistic și infrastructură militară.

Costul rezultat este mare, dar Atena consideră că este necesar pentru a păstra suveranitatea și a se pregăti pentru orice potențială amenințare regională.

Postura de apărare a Greciei este influențată și de instabilitatea din regiunile vecine, cum ar fi Orientul Mijlociu și Africa de Nord, precum și de asertivitatea recentă a Turciei în estul Mediteranei.

Analiștii notează că Atena se poziționează pentru a rămâne receptivă din punct de vedere militar într-o serie de scenarii posibile.

Achizițiile masive din străinătate limitează independența

În ciuda alocării mari de fonduri, sectorul de apărare al Greciei se confruntă cu limitări structurale.

O mare parte din cheltuielile recente au fost direcționate în străinătate – în primul rând pentru achiziționarea de sisteme de arme avansate de la țări precum SUA și Franța.

Această strategie a ajutat la îmbunătățirea relațiilor bilaterale, dar a întărit și dependența Greciei de furnizorii străini.

Eforturile de a construi o industrie internă robustă de armament au rămas în urmă.

Ca urmare, rămân lacune cheie în capacitatea Greciei de a produce și menține tehnologii critice de apărare pe cont propriu.

Experții spun că dezvoltarea unei baze industriale indigene este acum o prioritate pentru Atena dacă dorește să-și susțină capacitățile militare și să reducă costurile pe termen lung.

Forțele terestre ale țării se confruntă, de asemenea, cu provocări de modernizare.

Grecia deține o flotă mare de tancuri, dar multe sunt învechite și operate în unități mici, împrăștiate pe insule.

Limitările de antrenament și obstacolele logistice limitează și mai mult eficiența acestor mijloace într-un răspuns militar coordonat.

NATO țintește o țintă de 5%, dar Grecia ar putea rămâne stabilă

Membrii NATO analizează în prezent o propunere de creștere a obiectivului de cheltuieli colective pentru apărare la 5% din PIB.

Defalcarea include 3,5% pentru scopuri militare tradiționale și 1,5% pentru infrastructură și securitate cibernetică.

Deși acest lucru marchează un salt semnificativ pentru majoritatea țărilor, Grecia cheltuiește deja peste 3% și este mai aproape de țintă decât majoritatea colegilor săi.

Cu toate acestea, analiștii avertizează că Atena ar putea să nu-și mărească drastic bugetul de apărare ca răspuns la obiectivul propus.

Principalele amenințări de securitate cu care se confruntă Grecia sunt diferite de cele care determină creșterea cheltuielilor în țările mai apropiate de Rusia.

Strategia militară a Greciei rămâne concentrată pe menținerea descurajării regionale, mai degrabă decât pe pregătirea pentru un conflict convențional la scară largă.

Cheltuielile strategice sporesc influența în cadrul NATO

Cheltuielile mari de apărare ale Greciei oferă un beneficiu clar: o mai mare influență diplomatică în cadrul NATO.

Prin depășirea standardului de 2% al alianței, Atena își consolidează poziția în discuțiile interne și aprofundează cooperarea cu furnizori importanți, cum ar fi SUA și Franța.

Oficialii sugerează că acest statut îmbunătățit ajută Grecia să asigure aranjamente de apărare mai favorabile și să-și consolideze garanțiile de securitate.

Pe măsură ce NATO se extinde și se adaptează la noile amenințări, Grecia va rămâne probabil un membru important, deși axat pe regiune, al peisajului militar în evoluție al alianței.