Prăbușirea economiei din Gaza explicată: cum războiul a împins 2,3 milioane de oameni în sărăcie

Gaza a trecut prin una dintre cele mai rapide și severe prăbușiri economice din istoria modernă.

Noi date de la Agenția ONU pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) arată că doi ani de război, combinați cu restricții de lungă durată, au șters decenii de dezvoltare și au împins fiecare persoană din Gaza în sărăcie.

Amploarea distrugerii a lăsat teritoriul fără infrastructură funcțională, a slăbit finanțele statului și a eliminat aproape toate sursele de venit.

Ce s-a întâmplat cu economia Gazei

Economia Gazei s-a contractat cu aproximativ 83% în 2024, ajungând la un PIB anual de aproximativ 362 milioane de dolari.

Odată cu scăderea PIB-ului pe cap de locuitor la 161 de dolari pe an, activitatea economică a atins unul dintre cele mai scăzute niveluri din lume.

Potrivit UNCTAD, prăbușirea a împins toți cei 2,3 milioane de locuitori ai Gazei sub pragul sărăciei.

Distrugerea fizică este enormă. Până în aprilie 2025, aproximativ 70% din toate structurile din Gaza fuseseră avariate. Aceasta include locuințe, școli, spitale, sisteme de apă, rețele electrice, fabrici, drumuri și clădiri publice.

Datele de lumină nocturnă bazate pe satelit arată o scădere a activității economice cu 73% între octombrie 2023 și mai 2025.

De ce a avut loc prăbușirea

Războiul de doi ani este cauza centrală, dar a lovit un sistem deja fragil.

Economia din Gaza se baza pe activitate industrială limitată, producție la scară mică și rute comerciale restricționate.

Odată ce conflictul a escaladat, fabricile s-au închis, lanțurile de aprovizionare s-au rupt, electricitatea a devenit nesigură, iar controalele de mișcare s-au înăsprit și mai mult.

Afacerile au pierdut accesul la materiile prime. Muncitorii nu puteau ajunge la locul lor de muncă. Ferme, ateliere și depozite au fost distruse.

Sistemele majore de infrastructură, precum telecomunicațiile, alimentarea cu apă și coridoarele de transport, au încetat să mai funcționeze normal.

Restricțiile de lungă durată asupra mișcării, comerțului și investițiilor au intensificat pagubele și au limitat posibilitatea unei recuperări rapide.

Finanțele guvernamentale s-au deteriorat în același timp.

Datoria publică a ajuns la 4,2 miliarde de dolari, în timp ce facturile neplătite și restanțele au crescut la 1,38 miliarde de dolari.

Aceasta a redus capacitatea autorităților de a oferi servicii sau de a sprijini eforturile timpurii de recuperare.

Impactul pe teritoriul palestinian ocupat

Șocul economic se extinde dincolo de Gaza.

În întregul teritoriu palestinian ocupat, PIB-ul a revenit la nivelurile din 2010, iar PIB-ul pe cap de locuitor a scăzut la nivelurile din 2003, eliminând mai mult de douăzeci de ani de progres în dezvoltare.

UNCTAD prognozează, de asemenea, o scădere a indicelui de dezvoltare umană de la 0,716 la 0,643.

Aceasta inversează un sfert de secol de câștiguri în sănătate, educație și venituri.

Cisiordania a fost, de asemenea, afectată de reducerea mișcării, scăderea oportunităților economice și presiuni tot mai mari asupra afacerilor.

Aceste condiții au încetinit comerțul și au slăbit piețele muncii, punând o presiune suplimentară asupra gospodăriilor deja expuse riscului.

Cum va arăta recuperarea

Reconstrucția Gaza va fi o provocare pe termen lung. UNCTAD estimează că reconstrucția are nevoie de peste 70 de miliarde de dolari.

Acest lucru reflectă amploarea pagubelor aduse locuințelor, clădirilor publice, rețelelor de infrastructură și sectoarelor productive.

Chiar și în condiții stabile, cu sprijin internațional susținut, revenirea la nivelurile de producție dinainte de război putea dura decenii.

Prăbușirea a generat, de asemenea, consecințe umanitare severe.

Șomajul în Gaza a crescut la aproximativ 80%, inflația a ajuns la aproximativ 238%, iar gospodăriile se confruntă cu lipsuri critice de bunuri și servicii esențiale.