Blocada SUA în Strâmtoarea Hormuz: motive, aplicare și impact asupra petrolului

Statele Unite au anunțat o blocadă navală amplă vizând navele legate de Iran în Strâmtoarea Hormuz, marcând o escaladare semnificativă a conflictului după ce negocierile de pace din weekend nu au adus un rezultat.

Președintele Donald Trump a declarat duminică că Marina Statelor Unite va începe blocarea navelor care intră sau ies din porturile iraniene, semnalând o schimbare față de eforturile anterioare care încercau să echilibreze presiunea militară cu stabilitatea piețelor energetice globale.

„Cu efect imediat, Marina Statelor Unite, cea mai bună din lume, va începe procesul de A BLOC A orice și toate navele care încearcă să intre sau să iasă din Strâmtoarea Hormuz,” a scris Trump într-o postare pe rețelele sociale.

El a adăugat că măsura ar putea, în cele din urmă, să se transforme într-un sistem în care „TOATE SUNT PERMISE SĂ INTRĂ, TOATE SUNT PERMISE SĂ IEȘE,” în funcție de progresele în negocieri.

Măsura survine după mai mult de o lună de perturbări în creștere în strâmtoare, unde acțiuni ale Iranului — inclusiv atacuri asupra navelor și amenințări cu zone minate — au sufocat efectiv una dintre cele mai critice rute maritime din lume.

Un punct de blocaj cu consecințe globale

Strâmtoarea Hormuz a fost mult timp considerată una dintre cele mai strategic vitale căi de navigație din lume.

Prin ea se transportă aproximativ o cincime din petrolul transportat pe mare la nivel global și volume semnificative de gaz natural lichefiat, făcând-o centrală pentru securitatea energetică în Asia, Europa și nu numai.

Înainte ca ostilitățile să se intensifice la sfârșitul lunii februarie, în jur de 150 de nave tranzitau zilnic această cale maritimă.

În martie, acel număr a scăzut dramatic, cu puțin peste 150 de nave care au trecut prin strâmtoare pe parcursul întregii luni, conform datelor de inteligență maritimă.

Iranul a exercitat un control considerabil asupra strâmtorii în timpul conflictului, permițând treceri limitate în timp ce își folosea poziția pentru a exercita presiune asupra Statelor Unite și a aliaților acestora.

Unele nave care au tranzitat se crede că au făcut acest lucru în baza unor aranjamente cu autoritățile iraniene, posibil implicând taxe sau tarife.

Blocada, care urmează a fi aplicată de Comandamentul Central al Statelor Unite, va începe luni la ora 10:00, ora coastei de est a SUA.

Oficialii au spus că SUA nu vor împiedica navele care tranzitează către sau dinspre porturi non-iraniene, deși toate vasele pot fi supuse inspecției.

Părțile aflate în stare de război pot exercita dreptul de „visit and search” (oprire și control), ceea ce înseamnă că pot opri și inspecta chiar și vase private în ape care nu sunt neutre și pot decide dacă acestea pot trece sau nu, a spus James Kraska, profesor de drept maritim internațional la US Naval War College și profesor invitat la Harvard Law School, într-un reportaj New York Times.

Vizând linia de viață economică a Iranului

În centrul strategiei de blocadă este un efort de a restrânge capacitatea Iranului de a exporta petrol, o sursă cheie de venit pentru economia și operațiunile sale militare.

Analiștii spun că o astfel de mișcare ar putea avea consecințe economice semnificative pentru Teheran.

Robin Brooks, de la Brookings Institution, a susținut că tăierea exporturilor de petrol ar putea „distruge modelul de afaceri al Iranului”, având în vedere dependența puternică a țării de veniturile din energie.

Decizia reprezintă o inversare a politicii americane anterioare în timpul conflictului.

Chiar și pe măsură ce tensiunile au crescut, Washingtonul a adoptat măsuri pentru a permite continuarea fluxului de petrol iranian, pentru a preveni o creștere bruscă a prețurilor energetice la nivel mondial.

Oficialii americani au relaxat temporar restricțiile asupra expedițiilor iraniene și au permis tancurilor petroliere să traverseze strâmtoarea.

Schimbarea către o blocadă sugerează că SUA prioritizează acum presiunea strategică în detrimentul stabilității pieței pe termen scurt.

Totuși, mișcarea ar putea crea complicații pentru țările care depind de petrolul iranian, în special China, care s-ar putea confrunta cu perturbări ale aprovizionării.

Oficialii iranieni au încercat să prezinte blocada ca fiind contraproductivă.

Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului iranian, a avertizat că măsura ar putea crește prețurile la carburanți, îndemnând consumatorii să „se bucure de cifrele actuale de la pompă” înainte ca situația să se înrăutățească.

Piețele petrolului se pregătesc pentru șocuri suplimentare

Perturbarea din Strâmtoarea Hormuz a avut deja un impact profund asupra piețelor energetice globale, prețurile petrolului crescând semnificativ pe fondul unei oferte restrânse.

O blocadă totală ar putea intensifica aceste presiuni.

„Scoțând mai mult petrol de pe piață — în special singurul petrol care se mai exportă acum din Golful Persic — vom împinge prețurile petrolului și mai sus … [aproximativ] la 150 USD/baril,” a declarat Trita Parsi, vicepreședinte executiv al Quincy Institute for Responsible Statecraft, la emisiunea „The China Connection” de la CNBC, luni.

Un asemenea scenariu ar avea implicații de largă anvergură pentru inflație și creșterea economică.

Costurile energetice mai ridicate s-ar propaga prin lanțurile de aprovizionare, majorând prețul bunurilor, de la transport la alimente.

Impactul se extinde dincolo de țiței.

Strâmtoarea este, de asemenea, o rută cheie pentru alte materii prime, inclusiv îngrășăminte și heliu.

Pe lângă țiței, prețurile materiilor prime pentru îngrășăminte și heliu — intrări critice pentru producția alimentară și fabricarea semiconductoarelor — sunt susceptibile să continue să crească, alimentând inflația deja accelerată, a spus Ben Emons, director general la Fed Watch Advisors.

Instituții globale, inclusiv Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, și-au exprimat deja îngrijorarea, avertizând că criza ar putea conduce la creștere economică mai lentă și inflație mai ridicată, în special în economiile emergente.

Provocări operaționale și de aplicare

Deși blocada reprezintă o mișcare strategică îndrăzneață, implementarea ei este probabil să întâmpine obstacole semnificative.

Companiile de inteligență maritimă au semnalat utilizarea pe scară largă a tacticilor evasive, precum spoofing-ul sistemului Automatic Identification System, care permite navelor să-și mascheze locațiile și mișcările.

Unele petroliere legate de Iran au folosit, potrivit raportărilor, apeluri de port false în țările vecine pentru a ocoli restricțiile.

Firma de monitorizare maritimă Tanker Trackers a avertizat că aplicarea regulilor ar putea fi dificilă într-un astfel de mediu, observând că încercările de a reglementa traficul de nave pot fi subminate de practici înșelătoare.

Există, de asemenea, riscuri de securitate de luat în considerare.

Iranul păstrează capacitatea de a lansa mine navale, rachete și drone, ceea ce crește posibilitatea unei noi escaladări în regiune.

Amiralul în retragere al Marinei SUA, James Stavridis, a exprimat susținere pentru blocadă, susținând că aceasta corectează un dezechilibru care îi permitea Iranului să beneficieze disproporționat de pe urma navigației restricționate.

„În ultimele zile,” a scris el, „SINGURII care au beneficiat de tranzitul prin Golf au fost iranienii.”

El a spus că Statele Unite și aliații săi „nu sunt într-o situație mai proastă decât eram după ce iranienii au început să țină Strâmtoarea ostatică.”

Economia globală pe margine

Perturbarea prelungită din Strâmtoarea Hormuz a ridicat deja semnale de alarmă între economiști și factori de decizie.

Unii analiști au făcut comparații cu criza petrolului din anii 1970, când șocurile de ofertă au condus la creșteri vertiginoase ale prețurilor și perturbări economice extinse.

Situația actuală a tensionat în mod similar lanțurile globale de aprovizionare, afectând industrii de la energie la producție.

Costurile de transport mai ridicate și penuriile de aprovizionare alimentează inflația, complicând eforturile băncilor centrale de a stabiliza prețurile.

Piețele emergente sunt deosebit de vulnerabile, având în vedere dependența lor de energie importată și capacitatea limitată de a absorbi costuri mai mari.

„Cicatricea economică rezultată din atacurile asupra facilităților energetice și porturilor din Iran și alte state din Golf ar putea continua să mențină presiunea asupra ofertei în Asia emergentă,” a spus Barclays.

„Rămâne de văzut cât de repede pot fi normalizate extracția, rafinarea și încărcarea petrolului și gazelor.”