Brent la 121$: se îndreaptă petrolul spre 150$ dacă Hormuz rămâne închis?

Brent a urcat în zona de 121$ după un raliu de opt zile, iar traderii tratează mișcarea mai degrabă ca pe un șoc de aprovizionare decât ca pe un vârf temporar.

Strâmtoarea Hormuz rămâne, în practică, închisă traficului normal: doar câteva nave au traversat în ultimele zile, iar tranzitul comercial este încă restricționat de impasul dintre SUA și Iran.

Agenția Internațională pentru Energie (IEA) a descris deja perturbarea drept cel mai mare șoc de aprovizionare cu țiței din istorie, iar asta a mutat întrebarea pieței de la dacă prețurile pot rămâne ridicate la cât de sus pot urca.

Wall Street nu mai tratează 150$ ca un risc de coadă

Argumentele optimiste privind țițeiul au intrat ferm în mainstream.

J.P. Morgan a avertizat la începutul lunii aprilie că petrolul ar putea urca la 120–130$ pe termen scurt, cu riscul de a depăși 150$ dacă fluxurile prin Hormuz rămân perturbate până la mijlocul lunii mai.

Banca a afirmat că problema esențială nu este doar șocul inițial al prețurilor, ci durata perturbării și reducerea stocurilor care rezultă.

Goldman Sachs s-a arătat, de asemenea, mai constructivă. Analiștii conduși de Daan Struyven au spus:

Goldman a majorat prognoza pentru Brent din trimestrul al patrulea la 90$ pe baril, estimând totodată că exporturile prin Hormuz se vor normaliza abia până la sfârșitul lunii iunie.

Citi vede Brent la 110$ în al doilea trimestru, cu un scenariu optimist de 150$ dacă perturbarea durează până la sfârșitul lunii iunie.

De ce acest șoc pare diferit?

Ce face acest episod mai periculos este că ruta de aprovizionare însăși rămâne afectată, nu doar amenințată.

Potrivit rapoartelor locale, doar șase nave au traversat Hormuz într-un interval de 24 de ore pe 29 aprilie, o fracțiune din cele 125–140 treceri zilnice normale înainte de declanșarea războiului.

Același raport spunea că traficul se desfășura în mare parte prin apele iraniene și că rutele comerciale rămân nesigure chiar și după încetarea focului anunțată pe 8 aprilie.

Pe scurt, piața nu se confruntă cu o redeschidere curată urmată de fluxuri normale; ci cu o pauză supravegheată care lasă petrolierele, asigurătorii și rafinăriile în incertitudine.

Această distincție contează pentru că piețele energetice nu evaluează doar țițeiul care lipsește deja; ele prețuiesc și barile care s-ar putea să nu mai fie transportate.

IEA estimează că oferta va scădea cu 1,5 milioane de barili pe zi în acest an din cauza războiului și că agenția consideră în continuare reluarea fluxurilor prin Hormuz drept factorul cel mai important în atenuarea presiunii asupra prețurilor.

Ce ar putea readuce prețurile în scădere

Cea mai clară cale către prețuri mai mici ar fi o redeschidere credibilă a strâmtorii.

Scenariul pesimist al Goldman presupune o normalizare a exporturilor din Golf până la sfârșitul lunii iunie, banca anticipând o anumită recuperare a producției din Orientul Mijlociu dacă ruta se stabilizează.

Pe de altă parte, avertismentul J.P. Morgan arată cât de rapid se poate schimba piața dacă perturbarea persistă până la mijlocul lunii mai și stocurile continuă să se îngusteze.