Aurul în scădere: temerile privind ratele Fed eclipsează cererea pentru refugiu

Preţurile aurului au scăzut din nou astăzi, prelungind un declin abrupt care i-a îngrijorat pe investitori şi care subliniază modul în care temerile de inflaţie şi tensiunile SUA–Iran reformează piaţa metalelor preţioase. 

Preţurile aurului au coborât la un minim de două luni sub $4,400 pe uncie joi. Contractul la COMEX a atins $4,396.20 pe uncie, cel mai scăzut nivel dinspre sfârşitul lunii martie. 

Aurul spot a revenit uşor după scăderea abruptă de $54 de miercuri, analiştii avertizând că atractivitatea tradiţională de refugiu a metalului este erodată de aşteptările privind creşterea ratelor de dobândă în SUA.

Scădere nouă pe fondul tensiunilor geopolitice

Preţurile aurului au scăzut joi în timp ce traderii au cântărit negocierile în curs dintre SUA şi Iran în contrast cu reluarea loviturilor militare. 

Armistiţiul fragil a menţinut volatilitatea pieţelor energetice, împingând petrolul în sus şi alimentând temerile de inflaţie.

Această dinamică a pus presiune pe aur, care în mod tipic beneficiază de riscul geopolitic, dar întâmpină dificultăţi în actualul context. 

Aurul spot a fost văzut ultima dată în uşoară scădere după pierderile grele de miercuri, iar argintul a urmat de asemenea un declin.

Kitco a raportat că scăderea de miercuri a fost cea mai abruptă sesiune a lunii, contractele futures pierzând aproximativ $54 pentru a închide în jur de $4,456 pe uncie.

Analiştii au descris mişcarea ca fiind culminarea unor săptămâni de presiune: discuţii de pace care nu se concretizează, inflaţie care refuză să se tempereze şi o Rezervă Federală tot mai aşteptată să majoreze ratele în loc să le reducă.

De ce aurul nu se comportă ca un refugiu

Comportamentul neobişnuit al aurului a fost o temă centrală pentru strategiile pieţei.

ING Economics, într-un raport publicat pe 11 mai, a explicat de ce metalul nu a acţionat ca refugiu în timpul conflictului din Iran. 

Ewa Manthey, strategist pe mărfuri la ING, a scris că atractivitatea aurului ca refugiu tinde să se manifeste în special în timpul crizelor financiare sau a şocurilor de creştere, când randamentele reale scad şi dolarul se slăbeşte.

Dar un şoc energetic determinat de ofertă produce opusul: preţurile mai mari ale petrolului atrag inflaţia în sus, menţin băncile centrale în aşteptare şi întăresc dolarul — toate acestea apasă asupra aurului.

Manthey a remarcat că această dinamică oglindeşte ceea ce s-a întâmplat în 2022 după invazia Rusiei în Ucraina. Aurul a înregistrat iniţial o creştere, dar apoi a venit sub presiune pe măsură ce inflaţia condusă de energie a împins randamentele mai sus. 

„Aceeaşi dinamică s‑a desfăşurat şi aici, doar că mai rapid,” a observat ea.

ING preconizează în continuare că aurul va ajunge la $5,000 pe uncie până la sfârşitul anului, dar subliniază că o rezolvare durabilă a conflictului este catalizatorul cheie pentru redresare.

„Atractivitatea aurului ca refugiu se manifestă cel mai bine într‑o criză financiară sau într‑un şoc de creştere – când randamentele reale scad şi dolarul se slăbeşte,” a spus Manthey.

Inflaţia şi politica Fed în prim‑plan

Legătura cu inflaţia este critică. Preţurile ridicate ale ţiţeiului accelerează costurile pentru consumatori, menţinând băncile centrale într‑o poziţie restrictivă. 

Indicele preţurilor de consum pentru SUA pe aprilie a fost de 3.8%, cel mai ridicat din mai 2023, împingând randamentele obligaţiunilor de stat către maxime ale anului şi întărind dolarul.

Pentru aur, un activ care nu plăteşte randament, acest mediu este toxic.

Kitco l‑a citat pe analistul ActivTrades, Ricardo Evangelista, care a spus că avansul preţurilor petrolului a accentuat temerile inflaţioniste şi a consolidat aşteptările pentru o Fed mai fermă, creând un clar vânt potrivnic. 

Pieţele acordă acum o probabilitate semnificativă unei majorări de dobândă înainte de sfârşitul anului, o inversare dramatică faţă de aşteptările anterioare de reduceri în 2026.

UBS şi‑a redus prognoza pentru aur la sfârşitul anului cu $400, la $5,500 pe uncie, observând că investitorii redescoperă „costul de oportunitate” al deţinerii aurului atunci când randamentele reale rămân ridicate.

Tendinţe divergente ale cererii

În ciuda slăbirii contractelor futures, cererea fizică rămâne robustă.

World Gold Council a raportat că cererea globală pentru lingouri şi monede a atins 474 de tone în primul trimestru al 2026, al doilea cel mai ridicat nivel înregistrat, determinată în mare parte de cumpărătorii asiatici. 

Cererea trimestrială totală a atins 1,231 tone, cu o valoare record de $193 miliarde.

Această divergenţă sugerează că, în timp ce investitorii occidentali în ETF‑uri s‑au retras, apetitul structural pentru aur rămâne intact.

ING a subliniat, de asemenea, cererea din partea băncilor centrale ca factor de susţinere.

China şi‑a prelungit seria de achiziţii în aprilie, în timp ce Polonia a adăugat 31 de tone în primul trimestru. 

Deşi Turcia a vândut masiv pentru a susţine lichiditatea valutară, cererea sectorului oficial rămâne per ansamblu pozitivă.

Manthey a susţinut că diversificarea rezervelor continuă să susţină perspectiva pe termen lung a aurului, chiar dacă mişcarea preţurilor pe termen scurt este dominată de randamente şi de dolar.

Perspective de piaţă

Calendarul de joi adaugă presiune suplimentară, cu datele privind PIB‑ul SUA, cererile de ajutor de şomaj şi indicele cheltuielilor pentru consum (PCE) pe aprilie—indicatorul preferat de inflaţie al Fed—programate înainte de deschidere. 

Orice surpriză în creştere a PCE ar putea accelera repoziţionarea aşteptărilor privind dobânzile şi prelungi pierderile aurului.

Deocamdată, analiştii estimează că aurul va tranzacţiona într‑un interval de $4,400–$4,800, reflectând impasul unui armistiţiu fără un acord de pace.

Argintul, platina şi paladiul au slăbit de asemenea, subliniind stresul extins pe piaţa metalelor preţioase.

Scăderea aurului de joi este cel mai recent memento că rolul metalului ca refugiu nu este absolut. 

După cum a subliniat ING Economics, forţele macro—randamentele reale, dolarul şi aşteptările privind politica Fed—domină mişcarea preţurilor pe termen scurt. 

Până când preţurile la energie se vor tempera şi inflaţia se va răci, aurul este probabil să rămână sub presiune, în ciuda cererii fizice puternice şi a cumpărărilor băncilor centrale.

Scăderile abrupte din ultimele două zile evidenţiază fragilitatea încrederii investitorilor.

În timp ce fundamentalele pe termen lung rămân constructive, perspectiva pe termen scurt este întunecată de tensiunile nerezolvate SUA–Iran şi de perspectiva unor rate mai ridicate în SUA. 

Pentru traderi şi investitori, poate fi necesară răbdarea înainte ca aurul să‑şi recâştige rolul tradiţional de protecţie în perioade de criză.