Petrolul sub 80$ pe speranțe de navigație; aprovizionarea rămâne riscantă

Prețurile petrolului au scăzut joi, investitorii mizând că progresele dintre Iran și Oman ar putea aduce Strâmtoarea Hormuz mai aproape de redeschidere, deși noile amenințări la adresa transportului maritim din Marea Roșie au împiedicat piața să considere un acord ca pe un sfârșit clar al crizei de aprovizionare din regiune.

Contractele futures Brent au scăzut cu 0.4% la 79.12$ pe baril până la ora 4.18 GMT, revenind sub 80$. West Texas Intermediate a coborât cu 0.6% la 74.80$.

Mișcările au lăsat ambele repere aproape de nivelurile atinse după acordul provizoriu SUA-Iran din iunie, când traderii au anticipat pentru prima dată o revenire a exporturilor din Golf.

Optimismul privind Hormuz reduce prima de risc

Iranul și Omanul au convenit asupra coordonatelor unei rute de navigație propuse prin strâmtoare și finalizează o declarație comună.

Teheranul a indicat că aranjamentul ar depinde în continuare de faptul ca puterile externe, în special SUA, să nu obstrucționeze procesul.

Cadrul emergent ar putea plasa navele care intră în Golf pe o rută controlată de Iran, iar traficul de ieșire ar urma să fie supravegheat de Oman.

Acea structură rămâne sensibilă din punct de vedere politic, deoarece Washington s-a opus oricărui aranjament care ar permite Teheranului să controleze accesul sau să perceapă taxe într-unul dintre cele mai importante coridoare energetice ale lumii.

Economistul Nomura, Yuki Takashima, a declarat că progresele din negocieri au încurajat reluarea vânzărilor de țiței.

El a remarcat că prețurile au revenit la nivelurile observate în jurul acordului interimar din 17 iunie, lăsând piața concentrată pe întrebarea dacă SUA și Iranul pot transforma o altă înțelegere temporară într-o soluție durabilă.

Mizele rămân ridicate. Strâmtoarea Hormuz a transportat 20.9 milioane de barili pe zi în prima jumătate a anului 2025, echivalent cu aproximativ 20% din consumul mondial de petrol.

Conductele din Arabia Saudită și EAU pot ocoli culoarul maritim, dar capacitatea lor alternativă combinată acoperă doar o fracțiune din fluxurile normale.

Un acord de navigație nu ar elimina presiunea asupra aprovizionării

Reacția inițială a pieței sugerează că traderii așteaptă un acord care să deblocheze mai multe barili din Golf.

Totuși, exporturile fizice sunt departe de normal. Livrările de țiței și condensat din Golf în iulie au fost cu aproximativ 40% sub nivelurile prebelice, arătând că progresul diplomatic nu s-a transpus încă într-o recuperare completă a traficului de petroliere.

Analiștii ING consideră direcția negocierilor directe SUA-Iran factorul decisiv.

Fără progrese între Washington și Teheran, ei susțin că fluxurile energetice perturbate sunt puțin probabil să se normalizeze în mod durabil chiar dacă Iranul și Omanul rezolvă detaliile tehnice ale rutei.

Administrația pentru Informații Energetice se așteaptă ca producția și comerțul global să se apropie de nivelurile pre-conflict până la sfârșitul anului.

Ea a prognozat că Brent va media 74$ pe baril în trimestrul al treilea, dar această proiecție presupune că revenirea ofertei din Golf continuă fără o altă perturbare majoră.

ING a avertizat separat că traficul prin Hormuz rămâne sub nivelurile prebelice și că o reînnoire a escaladării militare ar putea întrerupe rapid revenirea ofertei.

Perspectiva sa curentă presupune că Brent va media în jur de 80$ în trimestrul al treilea înainte de a se tempera spre finalul anului.

Atacurile din Marea Roșie și stocurile SUA limitează scăderea

Acea presupunere este deja pusă la încercare dincolo de Hormuz.

Houthi din Yemen, aliniați cu Iranul, au declarat că au vizat petroliere saudite în apropiere de Yanbu și în Golful Aden, extinzând riscurile asupra rutelor din Marea Roșie folosite pentru a devia țițeiul dinspre Golful Persic. Arabia Saudită nu confirmase atacurile.

Datele privind stocurile din SUA au adăugat un alt semnal negativ.

Stocurile comerciale de țiței au crescut cu 2.5 milioane de barili, la 407 milioane, în săptămâna încheiată la 31 iulie, în contrast cu așteptările unei scăderi, pe fondul creșterii importurilor și al diminuării utilizării rafinăriilor.

Totuși, stocurile au rămas cu aproximativ 6% sub media sezonieră pe cinci ani.

Prin urmare, petrolul este prins între speranța diplomatică și un sistem de aprovizionare încă fragil. Un acord credibil privind Hormuz ar putea trage Brent spre mijlocul intervalului de 70$ pe baril și WTI spre aproximativ 70$.

Până când traficul de petroliere, exporturile din Golf și securitatea din Marea Roșie nu se îmbunătățesc simultan, premiul geopolitic este puțin probabil să dispară complet.