Este sistemul de sănătate din SUA atât de defectuos încât ar putea conduce pe cineva la crimă?

Kevin Dwyer, un pacient cu fibroză chistică, a trebuit să angajeze o echipă de avocați și să-și împărtășească povestea la Today Show pentru a obține aprobarea pentru un medicament care îi va schimba viața.

Dwyer provine dintr-o familie de șapte copii, dintre care patru, inclusiv el însuși, suferă de fibroză chistică – o tulburare genetică cauzată de o genă defectă.

Această boală afectează grav plămânii, pancreasul și ficatul, ceea ce duce la o viață de zi cu zi grea pentru pacienți.

Când Kalydeco, un medicament revoluționar conceput pentru a viza gena defecte în sine, mai degrabă decât doar simptomele, a devenit disponibil, atât Dwyer, cât și sora lui au depus cereri la furnizorul lor de asigurări, UnitedHealthcare, pentru a avea acces la medicament.

În timp ce sora lui Dwyer a obținut în cele din urmă aprobarea după o contestație, afirmația lui Kevin a fost respinsă – în ciuda transmiterii de informații identice. Fără medicamente, Kevin se apropia de necesitatea unui transplant pulmonar.

„Gândul de a lua acest medicament care ar putea opri declinul meu a fost totul pentru mine”, a spus Dwyer într-un interviu.

UnitedHealthcare a aprobat afirmația lui Dwyer doar după ce povestea sa a câștigat o atenție larg răspândită prin susținere juridică, sprijin din partea reprezentanților sănătății și o funcție a Today Show .

Pe acest fundal de obstacole sistemice din industria sănătății, a avut loc un eveniment șocant: un absolvent de Ivy League în vârstă de 26 de ani l-a împușcat pe CEO-ul UnitedHealthcare, Brian Thompson, în plină zi.

Uciderea vizată a generat unde de șoc în sectorul sănătății, reaprinzând dezbaterile despre provocările imense din sistemul de sănătate din SUA de 4,9 trilioane de dolari.

Asasinarea lui Brian Thompson

Pe 4 decembrie, în Manhattan, Brian Thompson, CEO al UnitedHealthcare, a fost împușcat mortal într-un atac țintit în fața unui hotel.

Atacatorul, identificat ca fiind Luigi Mangione, în vârstă de 26 de ani, a fost reținut câteva zile mai târziu în Altoona, Pennsylvania.

Mangione se confruntă acum cu acuzații de stat și federale, inclusiv crimă de gradul întâi pentru promovarea terorismului – o acuzație rară și semnificativă.

Această denumire legală susține că uciderea a fost menită să intimideze publicul sau să influențeze politica guvernamentală.

Conform legii din New York, astfel de acuzații presupun pedepse mai aspre atunci când sunt legate de acte menite să incite frică sau să facă presiuni asupra acțiunii guvernamentale.

La nivel federal, Mangione este acuzat de crimă care implică o armă de foc, folosirea unui amortizor în timpul unei crime violente și urmărire interstatală, infracțiuni care ar putea duce la închisoare pe viață dacă va fi condamnat.

Pe 23 decembrie, Mangione a pledat nevinovat de acuzații de crimă și terorism în instanța de stat.

Sprijin public pentru „ucigașul fierbinte”

Cazul lui Mangione a stârnit un val neașteptat de fascinație a publicului, unii l-au considerat un erou popular.

Suporterii s-au adunat în afara sălilor de judecată, au împărtășit balade pe TikTok și au lansat campania #FreeLuigi, care continuă să câștige teren.

Internetul a descoperit rapid detalii intime din viața lui Mangione, pictând o imagine a unei figuri complexe.

Originar din Maryland dintr-o familie proeminentă, Mangione a urmat o școală privată, a absolvit ca absolvent și a obținut o diplomă în informatică de la Universitatea din Pennsylvania.

Detectivii din rețelele sociale au dezvăluit chiar recenziile sale Goodreads și au susținut că suferă de dureri cronice de spate din cauza unei leziuni ale coloanei vertebrale – un detaliu pe care unii l-au transformat în narațiuni speculative despre viața lui personală și relațiile sale.

Acest interes intens reflectă hiper-concentrarea culturii „online cronice” de astăzi.

Aspectul izbitor al lui Mangione a contribuit, de asemenea, la atracția sa polarizantă. După cum a remarcat jurnalistul Jonn Elledge pe The Bunker Podcast :

„Cred că este mai mult despre oamenii care se bucură de haos… oamenilor le plac băieții drăguți.”

În timp ce actul de violență a fost condamnat universal, Mangione a strâns empatie în spectrul politic – o anomalie într-o societate altfel divizată.

Acțiunile sale au devenit simbolice ale frustrării publice mai ample față de sistemul de sănătate, transcenzând granițele ideologice și stârnind dezbateri reînnoite despre inechitățile sistemice.

Răspunsul guvernului și al corporațiilor la atac

În urma asasinarii lui Brian Thompson, marii asigurători de sănătate au luat măsuri rapide, eliminând temporar profilurile executive de pe site-urile lor web și amânând întâlnirile personale ale acționarilor.

Experții juridici au remarcat numărul neobișnuit de mare de acuzații împotriva lui Luigi Mangione și securitatea sporită din jurul transferului său la un centru de detenție din New York, unde așteaptă proces.

Procurorul districtual din Manhattan, Alvin Bragg, a descris atacul drept „un act menit să intimideze și să semene teroarea”.

Legea anti-terorism din New York, adoptată după atacurile din 11 septembrie, extinde definiția terorismului pentru a include acte care vizează intimidarea populațiilor civile sau influențarea politicii guvernamentale.

Deși sunt utilizate de obicei pentru a urmări comploturi extremiste, procurorii susțin că acțiunile lui Mangione îndeplinesc criteriile statutului.

Din punct de vedere istoric, legea a fost aplicată în cazurile care implică bombardamente la sinagogă, violență a supremației albe și eforturi de recrutare pentru grupuri extremiste.

Aplicarea acestui statut în cazul lui Mangione subliniază amenințarea percepută pe care acțiunile sale o reprezintă pentru structura corporativă și societală din America.

Cu toate acestea, cazul său ridică întrebări neliniştitoare: Ce a determinat un promotor din clasa de mijloc să comită un asemenea act de violenţă? De ce povestea lui a strâns empatie peste diviziunile politice?

Strângerea corporativă asupra sistemului de sănătate al Americii

Peisajul asistenței medicale din SUA este o combinație de programe finanțate din fonduri publice, cum ar fi Medicaid, și o rețea extinsă de asigurători privați.

Pentru majoritatea americanilor, accesul la asistență medicală este mediat de asigurări private, fie prin intermediul angajatorilor, fie prin planuri personale.

Costul îngrijirii depinde în mare măsură de negocierile dintre asigurători și furnizori, lăsând pacienții în mare măsură neputincioși în acest proces.

Această dominație a industriei private nu numai că modelează accesul individual la îngrijire, dar exercită și o influență imensă asupra Congresului.

În 2020, cheltuielile de lobby pentru asistența medicală au ajuns la 713,6 milioane de dolari, mai mult decât dublu față de 358,2 milioane de dolari cheltuiți în 2000.

Cartea profesorului Amy McKay, Stealth Lobbying: Interest Group Influence and Health Care Reform, pune în lumină impactul profund al lobby-ului în momentele legislative cheie, cum ar fi introducerea Legii privind îngrijirea la prețuri accesibile (2008–2010).

Prin analize statistice și metode de investigare, McKay a urmărit modul în care eforturile de lobby – inclusiv donații, strângeri de fonduri și întâlniri cu senatorii – au modelat direct rezultatele legislative.

Cercetările ei au arătat că grupurile care contribuie la membrii cheie ai comitetelor aveau mult mai multe șanse să își vadă preferințele reflectate în proiectele legislative și amendamente.

Donațiile de campanie și evenimentele private de strângere de fonduri au crescut foarte mult probabilitatea ca senatorii să ofere amendamente favorabile acestor grupuri, mai ales în fazele mai puțin vizibile ale procesului legislativ.

Studiul evidențiază modul în care „lobbyul furtiv”, realizat prin contribuții financiare și interacțiuni personale, permite grupurilor de interese să influențeze politica departe de controlul public.

Acest control sistemic nu numai că exacerba inechitățile din cadrul sistemului de sănătate, dar alimentează și nemulțumirea publicului – un factor care ar fi putut contribui la escaladarea tragică la care a fost martor în cazul lui Thompson.

Cheltuielile cu sănătatea și inechitățile

Sistemul de sănătate din SUA este cel mai scump din lume, cheltuielile estimate să ajungă la 4,9 trilioane de dolari până la sfârșitul lui 2024 – aproape 17% din PIB-ul națiunii.

În ciuda acestei investiții uluitoare, un studiu realizat de KFF dezvăluie că aproape 50% dintre adulți se luptă să își permită asistența medicală.

Unul din patru americani amână tratamentele necesare din cauza costurilor, iar aproape jumătate dintre adulții asigurați se confruntă cu facturi medicale neașteptate.

Modelul de asigurare sponsorizat de angajator, care acoperă 78% din forța de muncă, intensifică aceste provocări.

Mulți lucrători rămân în locuri de muncă numai pentru beneficii de sănătate, un fenomen pe care economiștii îl numesc „blocarea locului de muncă”. În același timp, angajații cu normă parțială și freelancerii se confruntă adesea cu lacune semnificative în acoperire, lăsându-i mai vulnerabili la dificultăți financiare și medicale.

Disparități în domeniul sănătății

Inechitățile în domeniul sănătății sunt agravate și mai mult de rasismul structural și părtinirea sistemică.

Un studiu din 2021 publicat în Jurnalul Asociației Medicale Americane (JAMA) a constatat că pacienții de culoare și hispanici primesc îngrijiri de calitate inferioară decât omologii lor albi.

Aceste disparități contribuie la rate mai mari de boli cronice, spitalizări care pot fi prevenite și mortalitate în cadrul comunităților marginalizate.

Zonele rurale suportă, de asemenea, cea mai mare parte a inechităților în domeniul sănătății. Multe dintre aceste regiuni sunt clasificate drept deșerturi medicale, cu acces limitat la unități și servicii de sănătate.

Rezidenții se confruntă cu mai puține opțiuni de îngrijire preventivă, timpi de așteptare mai lungi și rate mai mari de afecțiuni netratate, perpetuând cicluri de sănătate precară și instabilitate economică.

Affordable Care Act: progrese, dar există lacune

Affordable Care Act (ACA) a făcut progrese semnificative în extinderea acoperirii asistenței medicale, în special în rândul populațiilor non-albe, și a redus ratele neasigurate în SUA.

Cu toate acestea, nu a fost niciodată intenționat să abordeze pe deplin toate lacunele din sistemul de sănătate sau să evolueze într-un model de asistență medicală universală.

Statele Unite rămân singura națiune dezvoltată fără asistență medicală universală, bazându-se în mare măsură pe asigurătorii privați – un sistem susținut de critici perpetuează inechitățile și decalajele de acoperire.

Această încredere îi lasă pe pacienți vulnerabili la cheltuieli mari din buzunar. Familiile cu asigurări sponsorizate de angajator plătesc, în medie, peste 25.000 USD anual în prime și deductibile, cu costuri suplimentare pentru proceduri, medicamente și vizite la specialist.

Un raport al Fondului Commonwealth din 2023 a constatat că 23% dintre americani erau subasigurați, majoritatea (66%) în planuri sponsorizate de angajator, în timp ce 17% erau înscriși în Medicare sau Medicaid.

Sistemul de sănătate din SUA în comparație globală

În comparație cu alte națiuni dezvoltate, cum ar fi Marea Britanie, Canada și Franța, SUA este o valoare anormală flagrantă în performanța asistenței medicale.

În ciuda faptului că a cheltuit peste 16% din PIB-ul său pentru asistența medicală în 2022 – cel mai mare dintre țările dezvoltate – aceasta produce unele dintre cele mai slabe rezultate.

În schimb, țările cu cele mai bune performanțe precum Australia și Țările de Jos au cheltuit semnificativ mai puțin, la 9,8% și, respectiv, 10,1% din PIB.

Americanii se confruntă cu cele mai mari bariere în accesul și acordarea îngrijirii, au cea mai scurtă speranță de viață și se confruntă cu cele mai mari rate de decese evitabile.

Serviciul Național de Sănătate (NHS) din Marea Britanie, de exemplu, ocupă locul înalt în ceea ce privește accesibilitatea, în timp ce Germania și Țările de Jos excelează în controlul costurilor din buzunar și în extinderea disponibilității medicului generalist.

În timp ce SUA se luptă cu ineficiența unui sistem puternic privatizat, NHS din Marea Britanie se confruntă cu propriile crize din cauza subfinanțării cronice.

NHS a fost supus unei tensiuni severe de la pandemie, timpii de așteptare ale ambulanțelor ajungând la 90 de minute, camerele de urgență supraaglomerate și ratele de mortalitate care pot fi evitate în creștere – apropiind periculoasă performanța Marii Britanii de SUA.

Necazurile NHS sunt în mare parte atribuite unei finanțări insuficiente.

În ultimii opt ani, bugetul Regatului Unit pentru asistență medicală a crescut cu o medie de 2,8% anual, comparativ cu 3,6% în ultimii 50 de ani.

Combinat cu probleme de productivitate de lungă durată, sistemul de sănătate al Regatului Unit devine din ce în ce mai precar.

SUA deversează resurse enorme în asistența medicală, dar se luptă cu ineficiența și inechitatea, în timp ce NHS din Marea Britanie se confruntă cu provocări din cauza subfinanțării și a tensiunilor sistemice.

Ambele sisteme evidențiază necesitatea unor reforme durabile care să acorde prioritate accesului, accesibilității și îngrijirii de calitate pentru toți.

Respingerea cererilor de asigurare

Respingerea cererilor de asigurare se numără printre cele mai răspândite și neînțelese probleme din sistemul de sănătate din SUA.

Investigațiile dezvăluie că marii asigurători folosesc frecvent algoritmi pentru a respinge daune fără o examinare medicală adecvată.

Un raport ProPublica a evidențiat modul în care companii precum UnitedHealth și Cigna se bazează pe inteligența artificială pentru a respinge tratamentele, deseori anulând recomandările medicilor.

Pacienții trebuie să navigheze prin procese de apel complexe și consumatoare de timp, care afectează în mod disproporționat populațiile vulnerabile. În cazurile severe, indivizilor li se refuză tratamente care salvează vieți, erodând și mai mult încrederea în sistemul de sănătate.

O analiză KFF a constatat că asigurătorii care oferă planuri pe HealthCare.gov au respins aproape 17% din cererile din rețea în 2021, cu rate variind de la 2% la 49%. Dintre aceste afirmații respinse:

• 14% au fost pentru servicii excluse.
  
• 8% au citat lipsa preautorizării sau trimiterii.
  
• Doar 2% s-au bazat pe necesitate medicală.
  
• Majoritatea refuzurilor – 77% – au fost atribuite „alte motive”. În apel, asigurătorii au susținut 59% din refuzuri.

Transparența cu privire la ratele de refuz rămâne inconsecventă.

De exemplu, UnitedHealthcare nu își dezvăluie ratele de aprobare, în ciuda faptului că Legea privind îngrijirea la prețuri accesibile (ACA) impune astfel de date din planurile de piață și sponsorizate de angajator.

Elisabeth Benjamin, vicepreședinte al inițiativelor de sănătate la Community Service Society, a remarcat că, la nivel federal, asigurătorii sunt obligați să dezvăluie aceste date, dar unele state pur și simplu nu le aplică.

Dincolo de un act izolat de violență

Uciderea lui Brian Thompson depășește un act izolat de violență – ea subliniază defectele profunde ale unui sistem de sănătate despre care mulți susțin că acordă prioritate profiturilor în detrimentul oamenilor.

Fascinația publicului față de Luigi Mangione, bărbatul acuzat în caz, reflectă mai mult decât o tendință societății de a umaniza bărbații albi suspecți.

Semnifică o frustrare colectivă cu un sistem împovărat de facturile medicale în creștere și inechități.

Pe măsură ce investigațiile continuă, moartea lui Thompson ar putea stârni dezbateri critice despre politica de asistență medicală.

Avocații speră că acest incident tragic va deveni un punct de cotitură, conducând la o reformă semnificativă pentru a atenua presiunea financiară și emoțională a milioane de americani.