Explicație: de ce banca centrală a Indiei restricționează arbitrajul valutar

Banca centrală a Indiei a luat măsuri de urgență ample pentru a întări rupia, precum plafonarea pozițiilor valutare ale băncilor și interzicerea forward-urilor non-livrabile în rupii, pe fondul înrăutățirii cursului sub presiunea creșterii prețurilor la țiței și a celor mai puternice ieșiri de capital străin din piețele emergente din ultimii ani.

De ce a acționat RBI

Rupia a scăzut cu aproape 4% doar în martie, după pierderi de aproximativ 4% în cele douăsprezece luni anterioare.

Creșterea prețurilor la țiței a mărit deficitul contului curent al Indiei, iar fondurile străine au accelerat ieșirea din activele indiene, erodând amortizoarele externe care anterior protejau moneda.

Reserve Bank of India (RBI) a declarat marți că ia, de asemenea, măsuri pentru a contracara tranzacționarea speculativă.

Măsurile de intervenție

RBI a acționat în două etape — pe 27 martie și 2 aprilie — aplicând un pachet de instrumente specifice perioadelor de criză.

Pozițiile nete deschise ale băncilor în rupii au fost plafonate la $100 million, mult sub limita anterioară de până la 25% din capitalul reglementar.

Banca centrală a interzis, de asemenea, emiterea de forward-uri non-livrabile în rupii atât pentru clienți interni, cât și pentru cei externi, o măsură care a vizat direct piața offshore, unde presiunea speculativă crescuse.

Tranzacția „rupee basis” și cum s-a întors împotriva practicanților

Una dintre cele mai active strategii de arbitraj pe piața rupiei/dolarului — așa-numita tranzacție „rupee basis” — s-a întors puternic împotriva practicanților ei.

Tranzacția presupunea deschiderea de poziții short pe forward-uri non‑livrabile în rupii (NDF), în timp ce se dețineau poziții long pe forward-uri onshore, pe baza ipotezei că ratele NDF offshore s-ar tranzacționa la un premium față de nivelurile onshore.

Când cursul spot a scăzut marți, tranzacția a produs efectul opus celui intenționat: a intensificat cererea de dolari, a amplificat presiunea de vânzare asupra rupiei, a diminuat impactul intervenției RBI și a ridicat noi întrebări privind adâncimea rezervelor valutare ale băncii centrale.

Băncile — de stat, private și străine — acumulaseră o expunere combinată între $30 billion și $40 billion în astfel de poziții, mare parte din ea formată de când conflictul din Iran s-a intensificat.

Impact asupra băncilor și costurilor de acoperire

Interzicerea emiterii de NDF în rupii a forțat o lichidare bruscă a pozițiilor de acoperire deținute de bănci și corporații, majorând costul reducerii expunerii la risc într-un moment în care pierderile sunt deja în creștere.

Diferența dintre ratele forward onshore și ratele NDF offshore determină costul lichidării acelor poziții, iar o lărgire a spread-ului ar putea amplifica pierderile.

Regulile mai stricte ale RBI privind tranzacțiile „basis” cu pârghie sunt de așteptat să lărgească ecartul dintre randamentele obligațiunilor suverane interne din India și echivalentele lor offshore.

Rupia ar putea înregistra o revenire pe termen scurt pe măsură ce lichidarea tranzacțiilor „basis” îi forțează pe bănci și traderi să vândă dolari pe piața onshore.

Totuși, măsurile riscă să izoleze piața onshore din India și să o îndepărteze în continuare de obiectivul declarat al RBI de a integra piețele NDF și piața valutară onshore.

Capacitatea de intervenție a băncii centrale va continua să fie pusă la încercare atâta timp cât prețurile la țiței rămân ridicate și ieșirile de capital străin persistă.