Randamentele Trezoreriei pe 30 de ani: de ce vor urca, în ciuda intervenției lui Bessent

Randamentele obligațiunilor guvernamentale americane pe 30 de ani au revenit pentru a doua zi consecutivă, atingând un maxim de 5.250%, în ușoară creștere față de minimul săptămânii de 5.17%. Se situează în proximitatea maximului de la începutul anului de 5.337%, cel mai ridicat nivel din 2007. Totuși, există probabilitatea ca randamentul să continue să crească în lunile următoare, în ciuda intervențiilor secretarului Trezoreriei.

Randamentele obligațiunilor americane pe 30 de ani sunt în creștere | Sursă: TradingView

Randamentele obligațiunilor americane pe 30 de ani urcă

Randamentele obligațiunilor guvernamentale pe termen lung au urmat o traiectorie ascendentă în ultimii ani, crescând de la minimul pandemic de 0.722% până la un maxim pe două decenii de 5.337% în această săptămână.

Această creștere l-a determinat pe Scott Bessent, secretarul Trezoreriei, să intervină, anunțând o răscumpărare masivă. Este o situație în care departamentul răscumpără obligațiuni mai vechi, mai puțin lichide, în timp ce continuă să emită altele noi. Practic, este un schimb de tip trade-in, în care se înlocuiește hârtia veche cu cea nouă, o mișcare menită să îmbunătățească lichiditatea și funcționarea pieței.

Intervenția, pe care Bessent a promis că o va continua, a ajutat la redresarea ușoară a obligațiunilor americane, randamentul coborând de la maximul săptămânii de 5.337% până la un minim de 5.177%. Această evoluție a fost însă de scurtă durată, trendul ascendent reluându-se și urcând la actualul 5.25%.

Istoria recentă arată că astfel de intervenții au, de regulă, un impact pe termen scurt. Un bun exemplu este recenta intervenție asupra yenului japonez. Perechea USD/JPY a scăzut inițial de la maximul de la începutul anului de 163.96 până la un minim de 155.23. Apoi a revenit, atingând un maxim de 159.50, iar trendul ascendent s-ar putea menține.

Intervenția asupra yenului japonez și cea asupra Treasuries au fost legate

Pentru observatorii externi, cele două planuri de salvare par neînrudite. Totuși, în realitate sunt interconectate, după cum am scris aici. Statele Unite au decis să intervină în problema yenului japonez pentru că Japonia este cel mai mare deținător de datorie americană.

SUA au intervenit pentru a salva yenul japonez deoarece oficialii considerau că Japonia ar putea vinde deținerile sale de obligațiuni americane și ar utiliza încasările pentru a susține yenul. O astfel de mișcare ar fi împins randamentele obligațiunilor americane în sus în timp.

Cea mai recentă intervenție pe piața obligațiunilor a avut loc într-un context în care Trezoreria era îngrijorată de direcția randamentelor. Mai ales, date recente arătau că costul serviciului datoriei SUA a sărit la peste $1.4 trillion în ultimul an. Această tendință va continua în anii următori, pe măsură ce SUA continuă să cheltuiască mai mult decât încasează.

Deficitele bugetare ale SUA sunt agravate de unele dintre politicile lui Trump, inclusiv proiectele sale de vanitate. De exemplu, el plănuiește să cheltuiască $275 billion pentru o nouă clasă de corăbii de luptă. Fiecare navă este estimată a costa peste $18 billion, o sumă care, în cele din urmă, va fi mai mare decât estimările inițiale.

Creșterea randamentelor obligațiunilor reflectă starea în care se află economia SUA în acest an. Cheltuielile totale sunt estimate la $7.4 trillion în acest an, față de venituri de $5.6 trillion. Acest lucru va duce la un deficit de aproximativ $1.9 trillion, echivalent cu 5.8% din PIB.

Un motiv al deficitului este faptul că Big Beautiful Bill a condus la reduceri substanțiale de taxe. Estimările arată că impozitele pe profitul corporativ scad parțial din cauza Reconciliation Act, care a permis deduceri mai mari pentru investiții.

Din păcate, nu există o cale ușoară de ieșire, ceea ce înseamnă că randamentele obligațiunilor vor continua, cel mai probabil, să crească. Ideal, cea mai bună metodă de a aborda criza și de a restabili încrederea pe piața obligațiunilor ar fi un angajament de creștere a veniturilor, posibil prin majorări de taxe, urmat de reducerea cheltuielilor — ceva de neacceptat, de regulă, la Washington.

Prin urmare, riscul este ca randamentele obligațiunilor SUA să continue să crească în anii următori, perpetuând un trend început în timpul pandemiei, când au atins minimul de 0.722%.