Ieșirea EAU va face prețurile petrolului globale instabile; plafoanele previzibile sunt istorie

Peisajul în evoluție al formării prețurilor este modelat de factori contradictorii.

Primele de risc geopolitic ridicate persistă din cauza perturbărilor în curs, în special în zona Strâmtorii Hormuz, și a producției regionale afectate. 

De exemplu, producția efectivă a EAU este anticipată a reveni treptat la 3.5 milioane de barili pe zi (bpd) doar până la sfârșitul anului 2026, chiar și în scenariul cel mai optimist, potrivit Rystad Energy. 

„Pe de altă parte, perspectiva unei gestionări a ofertei mai puțin coordonate, atât prin faptul că EAU operează independent, cât și prin semnalul transmis altor producători care își reevaluează participarea, introduce o forță descendentă concurentă pe măsură ce piața se uită spre redresare”, au spus analiștii Rystad Energy. 

Istoric, intervențiile Organizației țărilor exportatoare de petrol și ale aliaților au oferit un plafon pentru prețurile petrolului în perioade de suprasaturare a ofertei și în scenarii de distrugere a cererii. 

Impact asupra prețurilor

Totuși, după pierderea unuia dintre membri proeminenți ai grupului, influența OPEC și mecanismul tampon sunt acum mai slabe. 

„Ieșirea EAU arată că un producător major este dispus să prioritizeze strategia națională în detrimentul coordonării cartelului”, a declarat Esther Sholes, analist macro senior la Take Profit Trader și fost manager de portofoliu la Millenium, pentru Invezz. Take Profit Trader este o platformă emergentă de finanțare pentru contracte futures.

Sholes estimează că nu va exista un impact imediat asupra prețurilor petrolului din cauza ofertei strânse de la momentul actual. 

Totuși, redresarea pe termen mediu este probabil să fie mai rapidă și mai volatilă pe partea ofertei comparativ cu ciclurile anterioare, în principal pentru că atenuarea perturbărilor actuale se va produce fără un cadru puternic de coordonare, arată Rystad Energy. 

Această lipsă de coordonare sugerează că redresarea va fi dezordonată, caracterizată prin fluctuații de preț mai ample și plafoane de preț mai puțin certe.

La momentul redactării, contractul Brent era cu 4.7% mai sus, la 123.61 USD pe baril.

Prețurile sunt pe cale să înregistreze a patra lună consecutivă de creșteri. De la începutul anului, prețurile Brent s-au mai mult decât dublat, urcând joi la cel mai ridicat nivel din martie 2022, iar West Texas Intermediate este în creștere cu peste 90%.

„În loc să se miște clar într-o singură direcție, prețurile sunt susceptibile să devină mai volatile, influențate din ce în ce mai mult de știri geopolitice decât de semnalele de politică venite de la OPEC+”, a afirmat Priya Walia, vicepreședinte, piețe de materii prime – petrol, Rystad Energy, într-un comentariu transmis prin e-mail.

Rezerva de capacitate disponibilă

Ieșirea EAU ridică imediat îngrijorări privind capacitatea colectivă a OPEC+ de a gestiona perturbările ofertei.

La februarie 2026, capacitatea nominală excedentară a OPEC+ era de aproximativ 5.98 milioane bpd, chiar și după luarea în calcul a supraproducției Arabiei Saudite de 750,000 bpd față de cota sa, arată datele Rystad. 

Crucial, EAU contribuia cu 1.54 million bpd din acest total, reprezentând aproximativ 25% din întregul tampon al grupului, arată datele. 

Odată ce EAU nu mai face parte din cadrul respectiv, OPEC+ pierde controlul direct asupra acestei capacități semnificative, diminuând substanțial abilitatea membrilor rămași de a răspunde colectiv la șocuri de ofertă actuale sau viitoare.

Acest tampon este acum, cel puțin parțial, în afara unei gestiuni coordonate.

„Momentul evidențiază avantajul infrastructurii EAU, în special capacitatea sa de a exporta țiței prin Fujairah, ocolind Strâmtoarea Hormuz”, a spus Sholes pentru Invezz. 

„Deși acest lucru nu permite o creștere imediată a ofertei, oferă EAU o flexibilitate operațională și o reziliență mai mare în timpul perturbărilor, consolidând valoarea de a nu fi constrâns de cote OPEC într-un moment de stres sporit pe piață.”

Spre deosebire de majoritatea membrilor OPEC, EAU și-a dezvoltat deja suficientă capacitate instituțională non-petrolieră pentru a face părăsirea organizației o opțiune viabilă, nu doar una dorită, a remarcat Sholes. Pentru majoritatea membrilor, ieșirea din OPEC nu ar conduce la independență strategică, ci la vulnerabilitate unilaterală.

Odată ce problema Strâmtorii Hormuz este rezolvată, barilii EAU s-ar întoarce pe piață pe „termeni comerciali, nu gestionați”, a spus Rystad. 

Contribuție și coeziune

Acțiunea EAU schimbă, de asemenea, în mod fundamental așteptările viitoare, depășind sistemul actual de cote. 

Consecința structurală este simplă, deoarece contribuția EAU la producția OPEC+ a fost în mod constant semnificativă. 

Înainte de conflict, producția OPEC+ în formula cu opt membri era de aproximativ 34 milioane de barili pe zi (bpd), reprezentând în jur de 38% din oferta mondială de țiței și condensate, din care EAU asigura o parte semnificativă.

După plecarea EAU, gruparea redusă OPEC+ cu 7 membri reprezintă acum cu circa 4 puncte procentuale mai puțin din oferta globală, conform Rystad Energy. 

Prin urmare, diferența potențială de producție între fostul grup de opt membri și actualul grup de șapte membri este de așteptat să crească vizibil pe parcursul celei de-a doua jumătăți a anului 2026.

„Decizia EAU de a ieși în acest moment este în sine un semn al slăbirii coeziunii. Războiul afectează deja foarte diferit membrii OPEC, iar un cartel se menține doar când membrii simt aceeași durere și beneficiază în egală măsură de aceeași soluție”, a spus Sholes. 

Pe de altă parte, Sholes a mai spus că importatorii de energie câștigă într-un mediu în care există neregularități în oferta coordonată.

„Importatori mari precum China și India beneficiază cel mai mult de pe urma eventualelor creșteri ale ofertei și a flexibilității de preț.”